Experiența țarilor de coeziune în Uniunea Europeană - lecții pentru noile țări membre ale UE

Uniunea Europeana este formata din 27 de membri, dintre care 6 sunt membri fondatori din 1958 – Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda.

- Irlanda a aderat in anul 1973

- Grecia a aderat in anul 1981

- Portugalia si Spania au aderat in anul 1986.

Senzatia de cub inchis care se instalase pana in anul 1972 in legatura cu componenta CEE s-a reactivat odata cu ceea ce sa numit extinderea spre est. Acest proces a devenit extrem de laborios, o adevarata proba de rezistenta psihica din partea managementului de stat si a populatiei. 1972 aderarea Irlandei alaturi de Danemarca ,Marea Britanie. In 1981 Europa avea 10 membrii odata cu aderarea Greciei.In 1986 au devenit state membre ale CEE, Spania si Portugalia.

Aderarea Greciei, a Spaniei şi Portugaliei, adica extinderea catre sud, a fost considerata de toata lumea, din punct de vedere politico-strategic, un lucru pozitiv si necesar. Punctele mai slabe erau insa consecintele de ordin economic si instituţional, pe care aceasta extindere le aducea cu sine. Nivelul de dezvoltare economica din toate cele trei tari se afla in mod evident sub media Comunitatii; eterogenitatea sporita precum si, fara indoiala, marirea considerabila a numărului statelor membre, ii facea pe multi sa-si exprime ingrijorarea in ceea ce privea eficienta institutiilor si decursul proceselor decizionale.

Extinderea catre sud, sub semnul problemelor interne ale CE. Extinderea către sud a fost insa cel mai mult influentata de problemele pe care le avea Comunitatea in interior la inceputul anilor 80. De fapt era vorba de divergente de opinie in ceea ce privea evolutia pe viitor a procesului de integrare. Aceste probleme au intirziat considerabil negocierile de aderare, si de abia dupa anul 1984, cand la summitul de la Fontainebleau, au fost trasate liniile proiectului pentru piata interna si a Actului Unic European, s-a putut ajunge la un consens in ceea ce privea data concreta a aderarii Spaniei si Portugaliei - 1 ianuarie 1986. Dar si extinderea catre sud a avut efectele ei asupra dezvoltarii Comunitatii. Astfel, anumite domenii politice şi mai ales Politica Agrara Comuna au avut mult de suferit de pe urma acesteia. Politica regională a trebuit si ea modificata, pentru ca noii membri sa poata intra pe piaţa interna ş.a.m.d.

Uniunea Europeana este caracterizata de importante disparitati economice, sociale si teritoriale. Este important de studiat experienta celor trei tari cel mai slab dezvoltate din UE (Grecia, Portugalia si Spania) pentru a demonstra mai exact ce inseamna crestere economica.

In tabelul de mai jos sunt prezentate datele tarilor din UE, printre care si cele patru care ne intereseaza in analiza ce o vom realiza.

Irlanda

In anii 1980 Irlanda era oaia neagra a Europei, zbatandu-se intr-un marasm economic prelungit (stagflatie), cu o economie sufocata de deficite publice care tindeau spre 10% din PIB. Apoi, incepând cu 1997, Irlanda a scris istorie (economica) reusind sa demonstreze ceea ce majoritatea politicienilor si consilierii lor favoriti – economistii keynesieni – au sustinut intotdeauna ca nu se poate intampla: progres economic accelerat prin reducerea rolului statului in economie.

Irlanda s-a alaturat Comunitatii Economice Europene in 1973, cand era considerata doar o tara mica, la granite dintre lumea europeana si cea americana. De atunci ea a ajuns sa evolueze intr-un membru prosper al Uniunii Europene. Aceasta transformare e marcata de investitii si comert international intens, cresterea numarului de angajari si un nivel mai bun de trai. Toate acestea nu se datoareaza doar aderarii la Uniunea Europeana, dar statul de membru i-a adus multe oportunitati si provocari, devenind unul dintre factorii care au contribuit major la progresul economic si social al Irlandei.