Firma Agrovet

INTRODUCERE

Cap.1. Cresterea eficientei economice ,obiectiv esential al activitatii societatii comerciale

1.1 Conceptul de eficienta economica

Marimea si calitatea activitatii precum si modul de utilizare a resurselor economice de catre agentii comerciali se caracterizeaza într-un ansamblu de rezultate economico-financiare care definesc eficienta activitatii comerciale.Ea constituie principiul fundamental al eficientei si prosperitatii oricarei firme comerciale si, pe plan mai larg, conditia integrarii comertului în cerintele unei

economii moderne.

Conceptul de eficienta este asimilat în teoria si practica economica cu diverse forme de manifestare a rezultatelor obtinute de agentii economici, cum sunt: rentabilitatea, productivitatea factorilor de productie, eficacitatea capitalului,

economisirea costurilor, etc.

Privit ca principiu de organizare si conducere a activitatii în economia de piata, el are însa un continut mult mai bogat si, totodata, generalizator al tuturor

rezultatelor favorabile obtinute de agentii economici. Alegerea eficace în satisfacerea unor nevoi nelimitarea cu resurse limitate sau maximizarea satisfacerii nevoilor sub contrângerea resurselor sunt expresii prin care eficienta este situata în centrul teoriei si practicii economice.

Prin eficienta activitatii economice, în speta a comertului ,se întelege raportul dintre efortul economic depus si rezultatele obtinute de un agent economic si de comert, în ansamblul sau, sau raportul dintre rezultate si efort. Efortul se masoara prin consumul de resurse economice (materiale, umane si financiare), iar rezutatele prin volumul desfacerilor sau alte efecte calitative ale activitatii economice (cresterea profitului sau a productivitatii muncii, reducerea nivelului relativ a cheltuielilor de circulatie, promovarea progresului tehnice).

Locul celor doi termeni - efort, rezultate - în exprimarea eficientei are semnificatia sa. În principiu, se raporteaza efortul la rezultate în situatia în care resursele economice sunt prioritare prin caracterul lor limitat în deciziile conducerii, urmarindu-se a se evidentia consumul acestora pe unitatea de rezultat. Dimpotriva, se raporteaza rezultatele la consumul de resurse pentru situatia în care atingerea unui nivel al activitatii economice constituie obiectul deciziei,resursele disponibile urmând a fi angajate în acest scop.

Eficienta economica este expresia cerintelor unor legi obiective si,în primul rând, a legii economice de timp, care dirijeaza si comportamentul agentilor economici. Progresul economic este obiectiv conditionat de economisirea muncii, respectiv a resurselor, în toate sferele activitatii economice. Micsorarea costului distributiei prin perfectionarea activitatii comerciale duce, în primul rând, la sporirea randamentului capitalului comercial, prin folosirea unui capital mai mic pentru acelasi rezultat sau obtinerea unor rezultate superioare cu acelasi capital. În acelasi timp, micsorarea costului distributiei duce la reducerea pretului de vânzare cu amanuntul, ceea ce permite o mai mare accesibilitate a produselor pe piata, largirea pietei si, în final, la cresterea economica.

Interdependenta dintre comert si alte ramuri ale economiei nationale determina o interconditionare dintre eficienta comertului si eficienta acestora. Astfel, micsorarea consumului de resurse în sfera comertului determina deplasarea capitalului, disponibilizat relativ în raport cu nevoile circulatiei, spre ramurile care produc masa fizica a bunurilor, contribuind la sporirea avutiei nationale. Totodata,prin accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor, prin reducerea timpului de realizare a acestora, se micsoreaza timpul reproductiei,cu urmari favorabile asupra dezvoltarii economice. La rândul sau, eficienta comertului, marimea resurselor consumate, este conditionata de activitatea ramurilor cu care comertul intra în relatii. De exemplu, procesele de depozitare, formele de difuzare a produselor la consumatori, timpul de vânzare a marfurilor sunt conditionate de starea în care produsele sunt livrate de industrie, mijloacele cu care circula, rapiditatea cu care sunt încheiate tranzactiile comerciale. Aceasta interdependenta impune ca actiunile privind eficienta activitatii comerciale, criteriile de optimizare a diverselor aspecte ale circulatiei marfurilor sa fie apreciate prin prisma consecintelor pe care ele le au asupra întregului circuit al miscarii marfurilor. De exemplu, modelele de optimizare a stocurilor au drept criteriu, micsorarea cheltuielilor pe seama unei reale accelerari a vitezei de circulatie pe întregul parcurs producator - consumator, si nu o simpla deplasare a stocurilor din comert la industrie sau invers, cu consecintele firesti asupra cheltuielilor de stocare.