Fluxuri Economice Reale și Fluxuri Monetare

„A produce , a muncii, a vinde, a face piaţa sa, a achiziţiona, a consuma, a economisii bani, a gestiona economiile sunt acte ale vieţii cotidiene…Astăzi, economia de schimb monetar polarizează activitatea fiecăruia dintre noi.”

Jean – Marie Albertini

Pentru a oferii o imagine ordonată şi sistematizată asupra activităţii complexe din cadrul unei economii naţionale este necesar să considerăm că mulţimea operaţiilor şi tranzacţiilor ce au loc între agenţi economici, formează în derularea lor un circuit.

Elementele care definesc circuitele economice sunt: activitatea economică, „subiecţii” economici, tranzacţiile şi obiectul acestora.

Activitatea – constituie premisa tranzacţiei economice şi se referă la totalitatea operaţiilor care urmăresc, direct sau indirect, satisfacerea trebuinţelor de bunuri economice. Operaţiile din cadrul economiei unei ţări sunt extrem de numeroase şi de diverse. După natura lor, ele pot fi reduse la trei mari categorii:

- operaţiile de bunuri şi servicii, care privesc, producerea, schimbul şi utilizarea bunurilor în cursul unei perioade considerate.

- operaţiile de repartiţie, prin care se efectuează formarea şi distribuirea veniturilor legate de procesul de producţie (plata salariilor,impozitelor, subvenţiilor) şi acelor de proprietate (dobânzi, rente, dividende, etc.)

- operaţii financiare, care se referă la modificările valorilor şi structurii activelor şi-sau pasivelor agenţilor economici.

Subiecţi ai tranzacţiilor – sunt agenţi economici grupaţi după criteriul instituţional, în următoarele sectoare ce vor fi analizate în următorul paragraf: întreprinderi (firme), gospodării (menaje), instituţii financiar bancare, administraţii publice şi cele private, străinătatea (restul lumii).

1.Intreprinderile (firmele) grupează toate unităţile instituţionale a căror funcţie principală constă în producerea de bunuri materiale şi servicii (nonfinanciare) destinate pieţei. Unităţile respective sunt cele care „lucrează „pentru piaţă, care produc bunuri destinate vânzării; ele sunt de tipul societăţilor de capitaluri, cooperativelor, asociaţiilor cu personalitate juridică, întreprinderi individuale şi întreprinderi publice. Veniturile acestor agenţi economici provin din vânzarea produselor, iar scopul activităţilor îl constituie obţinerea de profit, ceea ce face ca ei să fie încadraţi în sectorul afacerilor existent în fiecare economie naţională.

2.Gospodăriile (menajele) reprezintă agenţii economici purtător al calităţii de consumator de bunuri personale. Acest agent economic cuprinde toate entităţile care obţin venituri şi organizări folosirea lor pentru a cumpăra şi consuma bunurile de care au nevoie, pentru a face economii, etc.: Familii, celibatari,diferite comunităţii consumatoare. Veniturile menajelor provin din remunerarea salariaţilor, titluri de proprietate precum ţi din transferurile efectuate din celelalte sectoare. Din acest punct de vedere, gospodăriile se încadrează în funcţie de activitatea capului de familie, într-o anumită categorie socio-profesională: salariaţi, liber – profesionişti, proprietari de valori mobile şi imobiliare, fermieri, mici întreprinzători, pensionari.

3. Instituţiile bancar - financiare, de credit, societăţile de asigurare - reuneşte unităţi instituţionale (private, publice, mixte) a căror funcţie principală este cea de intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici, şi de a finanţa, adică de a colecta, de a transfera şi de a repartiza disponibilităţile financiare. Ele prestează servicii financiare comerciale. Rolul acestor unităţi constă, deci, de a pune în legătură, pe baze comerciale, subiecţii economici în căutare de fonduri cu cei care caută plasamente. În cazul celor de asigurare, acestea transformă riscurile individuale în riscuri colective. Din această grupă de agenţi economici fac parte toate băncile inclusiv instituţiile de emisiuni monetare, societăţile de asigurări. Resursele principale ale acestor unităţi sunt constituite din fondurile provenite din angajamente contractate (depuneri la vedere şi la termen, bonuri de casă, obligaţiuni), dobânzi primite, prime de asigurare, etc. Adecvarea structurii resurselor şi nevoilor de fonduri, ţine de resortul lor funcţional.

De asemenea, în aprecierea acestor unităţi nu se ţine seama de apartenenţa lor, sau forma de proprietate. Aceasta se grupează în instituţii de credit monetar şi de credit financiar. Deci graţie funcţiilor lor, resursele monetar – financiare disponibile sunt orientate pe criterii de profit sau de comision, spre acei agenţi economici având nevoi suplimentare de asemenea resurse.

4. Administraţiile publice – acel agent economic care exercită funcţia de redistribuire a veniturilor şi avuţiei pe baza serviciilor non - marfare prestate în cazurile în care întreprinderea ( sectorul afacerilor) nu oferă astfel de servicii pe piaţă sau le oferă în cantităţi insuficiente. Din această categorie de agenţi economici fac parte administraţiile centrale şi locale de stat şi toate celelalte instituţii publice care prestează servicii non - marfare pentru colectivitate, cum sunt cele prestate în sistemul învăţământului public, protecţiei sociale, în cadrul justiţiei, în cazul apărării naţionale, prin infrastructurile publice rutiere, portuare. Veniturile principale ale acestui sector provin din vărsămintele obligatorii efectuate de către unităţi care aparţin celorlalte sectoare.

5. Administraţiile private grupează organismele private, fără scop lucrativ (organizaţii asociaţii, fundaţii, etc.) care au ca funcţie principală prestarea de servicii non – marfare pentru diferite categorii de persoane sau colectivităţii. Resursele lor financiare provin în principal din contribuţii voluntare, cotizaţii, venituri pe proprietate.

6. Societăţile şi cvasisocietăţile nefinanciare, adică acele unităţi instituţionale care au drept funcţie principală producerea de bunuri şi servicii comerciale nefinanciare şi care au drept sursă principală de venit, vânzarea propriei producţii (această sursă trebuie să deţină cel puţin 50% di totalul resurselor acestora). Societăţile respective au responsabilitatea morală, distinctă,autonomă. În ceea ce priveşte cvasisocietăţile, acestea nu dispun de personalitate morală, dar au autonomie decizională în sfera lor de activitate.