Forme ale pieței concurențiale

1. Piata cu concurenta pura si perfecta

Aceasta pieta reprezinta modelul teoretic, o situatie ideala imaginata de catre scoala neoclasica, mai ales din V. Pareto si L. Walras ( si intr-o mare ramura de catre Adam Smith, desi acesta nu a denumit-o ca atare ), prin care se urmareste evidentierea virtutilor intrinseci ale “mainii invizibile” ca cel mai bun mecanism de functionare si reglare a economiei.

Ca model teoretic, pieta cu concurenta pura si perfecta se bazeaza pe o serie de caracteristici care, in interactiunea lor, constituie mecanismul perfect de functionare a pietei.

a) Atomicitatea pietei. Se apreciaza ca agentii cererii si ofertei sunt de forta economica redusa si in numar mare. Cat de mare este numarul lor? Indeterminat, dar sunt numerosi si mici c forta economica incat nici unul nu poate sa influeneze prin deciziile si actiunile sale stare p[ietei: nivelul si evolutia pretului de echilibru, cererea pietei si ofertei industriei. Pe o asemenea pieta producatorii (vanzatorii) si cumparatorii sunt primitori de pret (price takers; preuneurs de prix). Un agent economic este primitor de pret cand are o forta economica asa de redusa in raport cu cererea pietei sau oferta industriei incat el nu are nici o forta economica asa de redusa in raport cu cererea pietei sau oferta industriei incat el nu are nici o posibilitate de a-I influenta; pentru el pretul dat se formeaza prin tatonari, aceasta functie realizand-o permanentele confruntari dintre cerere si oferta reprezentate prin “comisarul pretuitor”, vesitorul de pret sau un tablou de afisaj al pretului etc. De exemplu, daca functia cererii pentru bunul “X” este reprezasntata

Cx=20-2px, iar ofeta, Ox=4px-10, rezulta ca:

- daca pretul pietei este 3 Cx=14; Ox = 2; pe piata apare exces de cerere, concurenta intre cumparatori, care va conduce la cresterea preturilor, reducerea cererii si majorarea ofertei;

- daca pretul devine 4 Cx=12; Ox=6; situatie pietei este in aceeasi stare ca mai sus, dar la alti parametric cantitativi.

Concluziile care se desprind sunt:

- contractile incheiate intre vanzatori si cumparatori sunt provizorii, iar executarea lor nu incepe pana cand nu se ajunge la o situatie de echilibru;

- in functie de nivelul pretului, agentii pietei incearca sa se “replieze”, actionand asupra cantitatilor oferite si cerute pe care in functie de interes le sporesc sau le diminueaza.

Pe piata atomizata si implicit concurentiala a unui produs productia unei firme este o marime infinitezimala, oferta totala fiind asigurata de un numar teoretic infinit de firme. Implicit, cererea care se adreseaza unei anumite firme este un simplu punct din cererea tinzand a fi – in sistemul axelor carteziene – orizontala si prefect inelastica in raport de pret.

b) Omogenitatea perfecta concretizata in identitatea intrinseca si extrinseca a tuturor bunurilor care fac obiectul tranzactiilor pe respective piata. Doua sau mai multe bunuri sunt omogene intrinsec daca prin proprietatile lor, si care le defines, sunt identice prin: compozitie, calitate, forma, culoare etc. Omogenitatea extrinseca se refera la forma de prezentare, conditiile si termenii de comercializare, de livrare si de plata (pe baza de credit commercial, cu sau fara avans, cu plata integral, in numerar sau prin virament etc.), amploarea publicitatii care se face in jurul produsului si al firmei care il comercializeaza etc. Aceasta caracteristica face ca, ipotetic, cumparatorul sa nu aiba nici un motiv sa prefere marfa producatorului X, sau Y sau Z; el le trateaza pe toate in mod identic.

c) Intrarea – iesirea libera de pe piata. Se presupime ca agentii pietei intra, respective ies liber de pe piata oricarui bun, fara a se “lovi” de bariere juridice, economice, institutionale sau cutumiare. Intrarea si iesirea se face pe baza de rationament economic. Astfel, ofertantul (producatorul) intra pe o piata atunci cand obtine un cost marginal inferiror sau cel milt egal cu pretul la care se comercializeaza bunul. El iese de pe piata respectivului bun cand costul marginal este mai mare decat pretul pietei, incercand sa se reprofileze spre alte domenii unde poate obtine cel putin profitul normal.

Cumparatorul, agentul cererii intra pe piata unui bun prin compararea raportului dintre utilitatea marginala si pretul unitar al acelui bun cu acelasi raport obtinut pentru alte bunuri substituibile sau de alta natura. Cand primul raport este mai mare, cumparatorul decide intrarea pe piata, devine agent al cererii. Cand raportul este mai mic, el paraseste piata bunului dat si se orienteaza spre altele. Deci:

daca UmgA/PA>UmgB/PB cumparatorul intra pe piata bunului A;

daca UmgA/PA<UmgB/PB cumparatorul intra pe piata bunului B si paraseste piara bunului A.

Piata care satisface conditiile de atomicitate, omogenitate si intrare (iesire) libera se numeste oiata cu concurenta pura. Ea este completata cu conditiile concurentei perfecte reprezentate de:

2. Caracteristici ale pietei cu concurenta perfecta

a) Transparenta pietei. Se apreciaza ca o piata este transparent atunci cand agentii ei sunt permanent,complet si correct informati asupra variabilelor pietei. Ca atare, ei actioneaza in cunostinta de cauza, aleg pe baza unor criteria de rationalitate economica, avand la baza o perfecta informare.

Ipotetic, ea permite vanzatorilor si cumparatorilor sa incheie contracte sis a le execute atunci cand interesele lor sunt cel mai bine satisfacute.

b) Factorii de productie au moblitate perfecta, ceea ce face in mod natural sa nu existe limite tehnice, economice, juridice in calea orientarii libere si natural a acestora spre domeniile unde sunt folositi cu cea mai inalta eficienta.

Cand una, mai multe sau toate aceste conditii nu sunt satisfacute, piata este caracterizata prin concurenta imperfect. Dimpotriva, daca conditiile de mai sus ar fi indeplinite, suveranitatea pietei prin a sa “mana invizibila” se impune, tinzand spre echilibru. Echilibrul este privit ca situatie ideala cand interesele sunt cel mai bine satisfacute, iar resursele sunt allocate si utlizate pe baza unor criteria si la nivel normal de eficienta pentru etapa data.