GATT-OMC

Capitolul I

GATT (01.01.1948 – 31.31.1994) – OMC (01.01.1995 – prezent)

The General Agreement on Tariffs and Trade (GATT) a fost negociat în timpul conferinţei ONU pentru Comerţ şi Ocuparea forţei de muncă şi a fost rezultatul eşecului de negociere a guvernelor de a crea Organizaţia Internaţională a Comerţului (OIC sau ITO).

Scopul urmărit de GATT a fost de a stabili reguli şi principii privind relaţiile comerciale internaţionale care să asigure o anumită disciplină şi un mediu favorabil privind desfăşurarea acestora, prin reducerea treptată a tuturor barierelor tarifare şi netarifare, precum şi a altor restricţii discriminatorii. GATT era un tratat multilateral interguvernamental prin care ţările membre se obligau să respecte anumite principii şi reguli în domeniul relaţiilor comerciale: să reducă, să elimine sau să consolideze taxele vamale şi să înlăture restricţiile cantitative sau de altă natură din calea schimburilor comerciale reciproce, trecând treptat la liberalizarea acestora.

Ţările care au semnat iniţial GATT, denumite membre fondatoare, sunt cele 23 de ţări implicate în cadrul negocierilor acordului, şi anume: Australia, Belgia, Brazilia, Birmania, Canada, Ceylon, Chile, Cuba, SUA, Franţa, India, Liban, Luxemburg, Norvegia, Noua Yeelandă, Pakistan, Olanda, Rhoedezia de Sud, Anglia, Siria, Cehoslovacia, Uniunea Sud-Africană şi China. La momentul 31 decembrie 1994 numărul statelor participante la GATT a atins cifra de 140, fiind reprezentate de 128 de părţi contractante (membri cu drepturi depline) şi 12 membri de facto (foste colonii pe teritoriul cărora au fost puse în aplicare prevederile acordului înainte de câştigarea independenţei şi care au dreptul să devină părţi contractante după câştigarea independenţei politice).

În urma însărcinării Consiliului Economic şi Social al ONU, o comisie formată din reprezentanţi ale celor 23 de state membre, ONU a iniţiat un proces de elaborare a unei Carte privind viitoarea OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului), precum şi o serie de negocieri cu privire la reducerea taxelor vamale şi a altor restricţii din cadrul comerţului internaţional. Aceste demersuri de negociere s-au finalizat prin semnarea, la data de 30 octombrie 1947 a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ, care a intrat în vigoare în data de 1 ianuarie 1948. Momentul înfiinţării OMC este reprezentat de adoptarea Acordului de la Marrakech din data de 15 aprilie 1994, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1995. Până la acest moment, GATT nu a avut un statut de organizaţie internaţională, dar a întreţinut legături cu organizaţii specializate ale ONU.

Iniţial, obiectivul principal al GATT a fost crearea de condiţii favorabile pentru desfăşurarea schimburilor comerciale între ţările membre. Pe parcursul timpului, datorită creşterii numărului de ţări care au aderat la acest acord, în special ţările în curs de dezvoltare, obiectivele şi atribuţiile GATT s-au lărgit, vizând, în special, sprijinirea procesului de dezvoltare a comerţului exterior al acestor ţări. Astfel, începând cu anul 1964, acordul a fost completat cu Partea a patra (Comerţ şi dezvoltare) care vizează cu predilecţie ţările în curs de dezvoltare, iar începând cu anul 1968 a fost creat organismul comun de comerţ internaţional GATT-UNCTAD.

Până la crearea OMC, activitatea GATT s-a desfăşurat în cadrul următoarei structuri organizatorice: Sesiunea părţilor contractante (forul superior al GATT, alcătuit din membrii cu drepturi depline şi care se întrunea în sesiuni ordinare sau extraordinare – la cererea părţilor contractante), Consiliul reprezentanţilor (organ executiv, format din reprezentanţi ai ţărilor membre cu drepturi depline care îşi exercita atribuţiile între Sesiunile părţilor contractante), comitete şi grupuri de lucru specializate pe anumite problematici, precum:

- Comitetul pentru comerţul cu produse industriale;

- Comitetul pentru agricultură şi comerţul cu produse agricole;

- Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare;

- Comitetul pentru practicile antidumping;

- Comitetul pentru textile.

De asemenea, GATT a dispus de un Secretariat, cu sediul la Geneva, structură organizatorică însărcinată cu atribuţii administrative care a desfăşurat şi o importantă activitate publicistică. În plus, GATT a organizat un Centru de comerţ internaţional, transformat ulterior în Centrul comun de comerţ internaţional GATT-UNCTAD.

Funcţionarea GATT s-a bazat pe respectarea următoarelor principii care rezultă din textul acordului (Anexa 1):

a. Principiul nediscriminării în relaţiile comerciale dintre părţile contractante. Acest principiu implică acordarea reciprocă între părţile contractante a clauzei naţiunii celei mai favorizate(care asigură nediscriminarea statelor), precum şi a tratamentului naţional în materie de impozite şi reglementări interne (care asigură nediscriminarea mărfurilor şi a persoanelor).În cadrul GATT, aceste două clauze se acordau pe cale multilaterală, cu excepţia SUA, care a fost adepta variantei bilaterale.

b. Interzicerea de către părţile contractante, în relaţiile reciproce, a restricţiilor cantitative sau a altor măsuri cu efecte similare la importul şi exportul de mărfuri;

c. Aplicarea nediscriminatorie a restricţiilor cantitative (sau a altor măsuri cu efecte similare) în relaţiile comerciale dintre părţile contractante, în măsura în care, în anumite situaţii, acestea sunt admise ca derogări de la principiul menţionat anterior;

d. Eliminarea sau limitarea subvenţiilor la export în relaţiile comerciale dintre părţile contractante;

e. Protejarea economiilor naţionale de concurenţa străină se realizează, în principiu, cu ajutorul tarifelor vamale, care nu trebuie să fie însă prohibitive;

f. Folosirea, de către părţile contractante, a consultărilor ca metodă fundamentală pentru evitarea prejudicierii intereselor comerciale ale acestora;

g. Adoptarea deciziilor de către părţile contractante prin consens general; deciziile se supun la vot numai atunci când nu se realizează consensul general sau la cererea uneia dintre părţile contractante (fiecare parte contractantă dispunând de 1 vot).