Cadrul multilateral al comerțului mondial GATT - OMC

a)GATT

Acordul General pentru Tarife şi Comerţ este un tratat multilateral interguvernamental, prin care ţările membre (130, inclusiv România din noiembrie 1971) se obligă să respecte anumite principii, reguli şi discipline în domeniul relaţiilor comerciale, să reducă, să elimine sau să consolideze taxele vamale şi să înlăture restricţiile cantitative sau de altă natură din cadrul schimburilor comerciale reciproce, trecând treptat la liberalizarea acestora.[187]

Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) a fost semnat la Geneva, la 30 octombrie 1947, de către 23 de state, în baza unui protocol de aplicare provizoriu, intrând în vigoare la 1 ianuarie 1948. GATT nu a avut statut juridic de organizaţie internaţională, deci nu a putut fi subordonat ONU, dar a întreţinut legături cu organizaţiile specializate ale ONU. Acest lucru a constituit una din motivaţiile principale ale înlocuirii sale cu Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), de la 1 ianuarie 1995

In reuniunile de la Bretton Woods, din 1944, s-a previzionat constituirea unui al treilea organism economic mondial, Organizatia Internationala a Comertului. In 1948 s-a aprobat in Cuba "Carta de la Havana", documentul constitutiv al OIC, dar ratificarea necesara pentru diferite guverne, in special cel al SUA, nu s-a produs. A trebuit sa se astepte aproape cincizeci de ani, pana in 1995, pentru a asista la crearea unui organism similar, Organizatia Mondiala a Comertului, OMC. In timpul acestor ani piata mondiala a fost rigida printr-o conjunctie de norme comerciale si concesiuni tarifare acordate intre un grup de tari, care s-a numit Acordul General asupra Tarifelor Vamale si Comert (GATT, General Agreement on Tarrifs and Trade) semnat in 1948.

Pe timpul a jumatate de secol, textul bazic al GATT s-a mentinut aproape identic. Secretariatul general al GATT, cu sediul la Geneva, a convocat o serie de intruniri de afaceri, care au permis acorduri "plurilaterale", adica, participarea voluntara, care au permis importante reduceri tarifare.

GATT avea un caracter provizoriu si un camp de actiune care excludea tarile din blocul sovietic, dar succesul sau in dezvoltarea comertului mondial de-a lungul a 47 de ani este de necontestat. Reducerile continue ale tarifelor au stimulat in deceniile 1950, 1960 cresterea comertului mondial, care a atins rate foarte inalte (in jur de 8% anual pe termen mediu). Ritmul de crestere al comertului mondial a fost intotdeauna superior cresterii productiei pe vremea cand exista GATT. Afluenta de noi membri in timpul rundei Uruguay, dupa prabusirea sistemului economic sovietic, a fost o proba de recunoastere ca sistemul multilateral comercial constituia un suport de dezvoltare si un instrument de reforma economica si comerciala.

Succesul obtinut de GATT in micsorarea tarifelor la nivele atat de joase, impreuna cu o serie de recesiunieconomice in deceniul lui 1970 si in primii ani ai lui 1980, a impins guvernele la crearea altor forme de protectie pentru sectoarele care se infruntau cu o mai mare concurenta pe pietele exterioare. Inaltele rate ale somajului si numeroasele falimente din timpul crizelor acelor ani au impulsionat guvernele din Europa Occidentala si America de Nord sa creeze noi tipuri de bariere comerciale fara taxe, sa incerce sa incheie cu concurentii sai acorduri bilaterale de distributie a marfii si sa obtina subventii pentru a se mentine pe pozitie in comertul produselor din industria de crestere a oilor. Aceste fapte au micsorat credibilitatea si efectivitatea GATT.