Impozitul pe clădiri

I. Consideraţii generale privind impozitul pe cladire

Prin Constituţia României, în materie de impozite şi taxe, se arată că impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, în timp ce impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, limitele şi în condiţiile legii. În acest sens, sunt de remarcat prevederile generale exprese ale Legii privind Codul Fiscal şi ale Normelor metodologice de aplicare a Legii privind Codul Fiscal, referitoare la destinaţia acestora pentru realizarea cheltuielilor publice locale, cât şi la competenţele consiliilor locale sau judeţene, după caz, de a majora anual cu maximum 20% faţă de nivelul legal stabilit, impozitele şi taxele locale, în funcţie de condiţiile specifice zonei.

Contribuabilii impozitelui pe cladire pot fi grupaţi în două categorii, respectiv persoane fizice şi persoane juridice.

Contribuabilii, persoane fizice, care desfăşoară, activităţi economice pe baza liberei iniţiative, precum şi cei care exercită în mod autonom sau prin asociere orice profesie liberă sunt:

a) persoanele fizice care exercită activităţi independente în mod autonom sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiet în vederea realizării de activităţi, cum sunt: asociaţiile familiale, asociaţiile agricole sau altele asemenea şi care nu întrunesc elementele constitutive ale contribuabilului persoana juridică;

b) persoanele fizice care exercită orice profesii, cum sunt cele: medicale, de avocatură, notariale, de expertiză contabilă, de expertiză contabilă, de expertiză contabilă, de expertiză tehnică, de consultanţă fiscală, de contabil autorizat, de consultant de plasament în valori imobiliare, de arhitectură, de executare judecătorească, cele autorizate să execute lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, cartografiei, în condiţiile legii, şi care nu întrunesc elementele constitutive ale contribuabilului persoană juridică.

În categoria comercianţilor contribuabili persoane juridice, se cuprind: regiile autonome, socităţile şi companiile naţionale, societăţile bancare şi orice alte societăţi comerciale care se organizează şi îşi desfăşoară activitatea în oricare dintre domeniile specifice producţiei, prestărilor de servicii, desfacerii produselor sau altor activităţi economice, cooperativelor meşteşugăreşti, cooperativele de consum, cooperativele de credit sau orice alte entităţi persoane juridice care fac fapte de comerţ, astfel cum sunt definite de Codul comercial.

Sunt asimilate persoanelor juridice şi sucursalele şi reprezentanţele autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, aparţinând persoanelor fizice sau juridice străine, dar sunt exceptate instituţiile şi unităţile care funcţionează în subordinea sau în coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

II. Subiectii, obiectul impunerii, baza de impunere şi cota de impunere

Prin cladire în sens fiscal se intelege orice constructie care serveste la adapostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalatii si alte asemenea.

Impozitul pe cladiri a fost instituit de la 1 ianuarie 1995 şi este datorat de persoanele fizice si juridice pentru cladirile aflate in proprietatea lor, situate in municipii, orase, si comune, indiferent de destinatia lor, precum si de contribuabilii care detin in administrare sau in folosinta, dupa caz, cladiri proprietate publica sau privata a statului ori ale unitatilor administrativ-teritoriale.In cazul in care cladirile proprietate publica si privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale sunt concesionate ori inchiriate, impozitul pe cladiri se datoreaza de catre concesionari sau locatari, chiar daca acestia datoreaza redeventa sau chirie, dupa caz.