Managementul Riscului de Lichiditate

INTRODUCERE

Tema pe care o voi prezenta se intitulează “Managementul riscului de lichiditate”, cu studiu de caz – Volksbank România. Am ales această temă, deoarece consider că lichiditatea unei bănci este esenţială în existenţa ei atât prin capacitatea de finanţare de care dispune, cât şi prin alocarea optimă a resurselor financiare şi menţinerea unui echilibru real între creditele şi avansurile acordate pe de o parte şi plasamentele şi depozitele pe de altă parte. Criza financiară actuală a declanşat o serie de măsuri regelementative şi fiscale pentru remodelarea sistemului bancar internaţional, având la bază principii precum: prudenţa bancară, verificarea corectă şi periodică a garanţiilor, gradul de îndatorare faţă de creditori şi asumarea riscurilor de către conducerea băncii. Proiectul este structurat în 2 capitole astfel:

Capitolul 1 – Analiza activităţii Volksbank România, unde am realizat o scurtă prezentare a Volksbank, acţionariatul şi reţeaua bancară. Am analizat profitul băncii, pe baza unor indicatori prezentaţi în raportul anual şi a evoluţiei rezultatului financiar, în perioada 2008 – 2010. Ulterior, am ilustrat într-un tabel activele şi pasivele băncii (datorii şi capitaluri proprii) şi am cercetat principalii indicatori prezentaţi în tabel.

Capitolul 2 – Managementul riscului de lichiditate, unde am studiat metoda băncii de a se proteja împotriva riscului de lichiditate, pe baza indicatorilor analizaţi în capitolul 1, evoluţia lor în perioada 2008 – 2010 şi am prognozat anumite tendinţe ale băncii, pe fondul crizei datoriilor suverane din Europa. Tot în acest capitol am prezentat o serie de probleme cu care s-a confruntat banca în România, injecţia de capital din partea statului austriac şi procesul de achiziţie a grupului Volksbank de către Sberbank din Rusia.

În concluzii, am exprimat câteva puncte de vedere privind situaţia financiară viitoare a băncii şi ce măsuri trebuie să implementeze Volksbank în România pentru a se proteja de riscul de lichiditate şi a-şi câştiga noi clienţi.

Capitolul 1 Analiza activităţii Volksbank România

1.1 Date generale Volksbank România

Volksbank România S.A. a fost înfiinţată în ianuarie 2000 ca persoană juridică română şi a fost autorizată de Banca Naţională a României să desfăşoare activităţi în domeniul bancar. Banca şi-a demarat activitatea în mai 2000, iar activitatea desfăşurată de aceasta se referă la operaţiuni bancare cu persoane fizice şi juridice din România.

Activitatea principală a Băncii constă în furnizarea de servicii bancare destinate sectorului retail, întreprinderilor mici şi mijlocii şi marilor companii, acestea incluzând deschideri de conturi, atragere de depozite, finanţări pentru activitatea curentă şi pentru investiţii, transferuri bancare interne şi externe, operaţiuni de schimb valutar, garanţii bancare, credite documentare etc.

Volksbank România este deţinută în proporţie de 99,34% de Volksbank International Beteiligungs GBMH şi în proporţii egale a câte 0,33% de către Banca Popolare di Emiglia Romagna şi de Banca Popolare di Vicenza. Volksbank Internaţional AG (VBI) are sediul în Viena, Austria, şi administrează o reţea de peste 580 de filiale în nouă ţări central şi est europene: Slovacia, Republica Cehă, Ungaria, Slovenia, Croaţia, România, Bosnia Herţegovina, Serbia şi Ucraina.

Volksbank România îşi desfăşoară activitatea prin intermediul sediului său social localizat în Bucureşti şi prin cele 185 de sucursale şi agenţii în toate judeţele ţării (173 la data de 31 decembrie 2008), inclusiv 35 în Bucuresti (32 la data de 31 decembrie 2008) şi printr-un număr de 61 de francize (73 la data de 31 decembrie 2008).

Numărul angajaţilor Băncii la 31 decembrie 2009 era de 1.561 angajaţi (faţă de 1.477 la data de 31 decembrie 2008).

Din data de 31 decembrie 2009, Banca este administrată în sistem dualist de un Consiliu de Supraveghere format din 3 membri şi un Directorat format din 4 membri.

1.2 Profitul înregistrat de Volksbank România

Profitul reprezintă scopul pentru care băncile şi toate afacerile funcţionează şi realizează investiţii asumându-şi anumite riscuri, mai mari sau mai mici, însă fără lichiditate acestea pot da faliment foarte uşor.

Având în vedere că între profit şi lichiditate există o relaţie de inversă proporţionalitate se observă că, pentru obţinerea de profit banca va trebui să utilizeze o parte din lichidităţile sale astfel încât să-şi susţină activitatea investiţională.

Un nivel ridicat de lichiditate nu demonstrează că banca este profitabilă ci deopotrivă va determina pe acţionari să ia măsuri drastice având în vedere că aceştia au investit cu scopul de a mări suma iniţială. Pe termen scurt lichiditatea este mai importantă decât profitul însă pe termen lung nu are rost să existe lichidităţi dacă acestea nu provin din profiturile realizate.

Făcând o analiză a profitului operaţional prin evidenţierea diferitelor categorii de venituri şi cheltuieli ce intră în componenţa sa, se observă că ponderea cea mai mare a veniturilor şi cheltuielilor este dată de cele cu dobânzile.