Gestiunea Bugetară a Întreprinderii

I . Necesitatea, rolul şi funcţiile bugetului întreprinderii

Activitatea întreprinderilor s-a desfăşurat şi se desfăşoară în cadrul relaţiei de echilibru dintre venituri şi cheltuieli. Instrumentul financiar prin care se previzionează veniturile şi cheltuielile întreprinderii, rezultatul exerciţiului şi echilibrul financiar al acesteia pe an şi trimestre este bugetul de venituri şi cheltuieli. În viaţa economică occidentală, preocuparea pentru bugetarea oricărei acţiuni şi activităţi capătă o importanţă deosebită deoarece managementul prin bugete este principalul instrument de conducere şi organizare al întreprinderii. Prin buget se alocă resursele necesare fiecărei activităţi, se evaluează nivelul cheltuielilor acesteia şi se controlează modul de gestionare a lor, atribuindu-se competenţe şi responsabilităţi pe toate nivelurile ierarhice. Gestiunea bugetară este, astfel, principalul instrument de previziune şi control al întregii activităţi a întreprinderii.

La început, bugetul a pătruns în teorie şi practică ca instrument de evaluare a veniturilor şi de limitare a cheltuielilor necesare obţinerii acestor venituri sau de dimensionare a cheltuielilor care urmează să fie acoperite din veniturile previzionate. Ulterior, ca metodă de management, bugetul dă expresie atributelor conducerii privind previzionarea, organizarea şi coordonarea activităţilor şi structurilor întreprinderii pentru realizarea obiectivului financiar de bază al întreprinderii şi anume maximizarea valorii sale. Realizarea acestui obiectiv presupune pentru acele activităţi din întreprindere creatoare de valoare nouă, creşterea profitului, iar pentru cele administrative şi sociale - economisirea resurselor alocate.

Luat în considerare ca instrument de previzionare financiară, bugetul este folosit pentru a dimensiona, în termeni financiari şi în condiţii de eficienţă economică, alocarea şi utilizarea resurselor întreprinderii. Pe baza lui se evaluează pe perioada de gestiune, obiectivele de realizat şi cheltuielile necesare pentru înfăptuirea lor, veniturile de obţinut sau resursele financiare alocate. Tot prin buget se stabilesc competenţele şi responsabilităţile cu privire la gospodărirea resurselor. În procesul de realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor, bugetul reprezintă un instrument de analiză şi control, implicit de asigurare a echilibrului financiar. Complementar activităţii de bugetare, este organizată contabilitatea prin care se urmăreşte şi se controlează în ce măsură realizările efective corespund cu cele previzionate şi pe această bază se fundamentează decizia de corecţie. În felul acesta prin buget, ca instrument de conducere, se realizează integrarea activităţilor de previzionare, control şi urmărire a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor exerciţiului.

O trăsătură distinctă a bugetului este şi aceea că pe baza lui se asigură coerenţa activităţilor şi structurilor organizatorice ale întreprinderii pe linia creşterii rentabilităţii şi economisirii resurselor. Analizat din acest punct de vedere, bugetul leagă, pe plan financiar, verigile componente ale întreprinderii în vederea gospodăririi eficiente a resurselor materiale şi băneşti, respectiv a obţinerii de rezultate favorabile cât mai mari. Această capacitate a bugetului se întemeiază pe faptul că orice prevedere înscrisă în programul de producţie, sau obiectiv angajat de către aceste verigi, inclusiv de întreprindere, în ansamblul său, trebuie să asigure nivelul de eficienţă dimensionat prin buget. Totodată, din punct de vedere metodologic, prin natura şi forma de exprimare a indicatorilor financiari, bugetul permite reflectarea sintetică a tuturor fenomenelor şi proceselor economice, oricât de variate ar fi acestea.

Modalitatea prin care bugetul realizează coerenţa activităţilor şi structurilor organizatorice din cadrul întreprinderii, este aceea a descentralizării. Fiecare activitate, sau, după caz, structură organizatorică a întreprinderii, este considerată un centru de venituri şi cheltuieli sau un centru de gestiune, la nivelul căruia se evaluează pe o anumită perioadă obiectivele financiare, se alocă resursele necesare şi se organizează controlul.

De asemenea, întreprinderea, în ansamblul său, reprezintă un centru de venituri şi cheltuieli, care intră în relaţii economico-financiare cu mediul înconjurător, economico-social. Fiecare centru de venituri şi cheltuieli este investit cu autoritatea şi responsabilitatea necesare gestiunii resurselor, în vederea îndeplinirii obiectivelor ce revin din bugetul general al întreprinderii. De fapt, factorul care a impulsionat utilizarea bugetului ca instrument de conducere, l-a constituit necesitatea creşterii rentabilităţii diverselor activităţi sau structuri organizatorice în condiţiile sporirii complexităţii procesului de obţinere a profitului. Ori, prin bugetarea activităţii centrelor de venituri şi cheltuieli se previzionează, se coordonează şi se controlează mişcarea tuturor variabilelor structurale ale întreprinderii, în vederea potenţării contribuţiei lor la creşterea rentabilităţii şi la economisirea resurselor alocate.

În concluzie, bugetul de venituri şi cheltuieli, în calitatea sa de instrument al conducerii activităţii economico-financiare, asigură realizarea următoarelor deziderate :

- integrarea activităţilor de previzionare, evidenţă şi control privind cheltuielile, veniturile şi rezultatul exerciţiului ;

- descentralizarea procesului de conducere prin împărţirea activităţii întreprinderii pe centre interne de venituri şi cheltuieli ;

- investirea fiecărui centru cu autoritate şi responsabilitate în gestiunea resurselor alocate pentru realizarea obiectivului de eficienţă ce i-a fost defalcat ;

- abordarea activităţii fiecărui centru prin prisma relaţiei dintre venituri şi cheltuieli şi, pe această bază, antrenarea lui în creşterea rentabilităţii întreprinderii sau în economisirea resurselor.

În acest scop, bugetul de venituri şi cheltuieli îndeplineşte următoarele funcţii:

- funcţia de previzionare a activităţilor financiare ;

- funcţia de control a execuţiei financiare ;

- funcţia de asigurare a echilibrului financiar al întreprinderii.

Funcţia de previziune a bugetului are la bază faptul că el reprezintă instrumentul cu ajutorul căruia se previzionează nivelurile de resurse şi cheltuieli pentru toate activităţile economico-sociale ce se desfăşoară în întreprindere. Prin buget se dimensionează veniturile, cheltuielile şi rezultatul activităţii curente, resursele şi cheltuielile activităţii de investiţii, celelalte resurse şi cheltuieli ale întreprinderii precum şi corelaţiile cu bugetul statului şi băncile finanţatoare.

Funcţia de control a bugetului se manifestă în procesul de execuţie financiară, când se angajează şi se efectuează cheltuielile, se obţin veniturile ca rezultate ale propriei activităţi, se constituie capitalurile din resurse interne sau externe şi se alocă pe destinaţii. În această calitate, bugetul dă expresie organizatorică funcţiei de control a finanţelor şi se intercondiţionează cu controlul financiar preventiv şi ulterior privind angajarea şi cheltuirea fondurilor materiale şi băneşti. Prin funcţia de control, bugetul se transformă într-o pârghie cu caracter operant de întărire a ordinii în folosirea fondurilor de care dispun întreprinderile, în sporirea răspunderii din partea celor investiţi cu autoritate de a angaja cheltuielile pe seama patrimoniului.

Funcţia de control a bugetului se exercită şi prin urmărirea şi analiza modului de execuţie a acestuia, prin care se asigură cunoaşterea modului de îndeplinire a sarcinilor bugetare asumate, determinarea abaterilor de la indicatorii financiari programaţi, identificarea cauzelor care le-au determinat, stabilirea măsurilor de luat, precum şi a compartimentelor ce trebuie să acţioneze pentru îmbunătăţirea activităţii financiare a întreprinderii. Totodată, manifestarea funcţiei de control este condiţionată de existenţa unui sistem informaţional prin care să se analizeze trimestrial modul de execuţie a bugetului pe perioada expirată şi să se fundamenteze deciziile de corecţie care se impun.