Gestiunea funcțiunii comerciale în cadrul inteprinderii

1.Definirea funcţiunii. Structurile organizatorice implicate în această activitate

Funcţiunea comercială are ca obiect conectarea întreprinderi pe planul asigurării resurselor materiale şi a vânzărilor.

Funcţiunea comercială grupează activităţi din domeniul aprovizionării materiale şi cel al desfacerii.

În domeniul aprovizionării materiale, întreprinderea îşi stabileşte necesarul de materii prime, materiale, combustibil, etc. cu termene de livrare şi stabileşte stocurile de producţie, încheie contracte, efectuează recepţia bunurilor aprovizionate şi depozitarea acestora.

În domeniul desfacerii, întreprinderea încheie contracte, urmăreşte şi livrează mărfurile la termene, prospectează piaţa şi negociază vânzarea produselor sale.

În general, activitatea comercială este condusă de o direcţie sau de un serviciu, plasat la acelaşi nivel ca şi celelalte direcţii de producţie, financiară, administrativă etc.

Direcţia comercială coordonează serviciile comerciale, care trebuie să realizeze următoarele funcţii:

- funcţia de informare-studii;

- funcţia de comunicare;

- funcţie de vânzare;

- funcţia de aprovizionare tehnico-materială.

În raport cu aceste funcţii se pot adopta următoarele tipuri de organizare a structuri:

- Organizarea funcţională – executarea fiecărei funcţii este încredinţată unui compartiment funcţional (serviciu, birou, direcţie)distinct;

- Organizarea pe divizi sau departamente – structurate la rândul lor pe direcţi sau servicii specializate; în întreprinderile care vând mai multe familii de produse sau care se adresează unei clientele diferite;

- Organizarea geografică – în întreprinderile care au o largă activitate de desfacere pe pieţele internaţionale, dispersate sub raport geografic;

- Organizarea mixtă – foloseşte elementele din cele două tipuri de organizări amintite anterior.

2. Aprovizionarea tehnico-materială – componentă a activităţii comerciale

2.1 Organizarea aprovizionării tehnico-materiale

Organizarea aprovizionării tehnico-materiale trebuie astfel condusă încât să contribuie la:

- asigurarea completă, complexă şi la timp a unităţii economice cu mijloacele de muncă şi obiectele muncii;

- asigurarea condiţiilor optime de depozitare a resurselor materiale;

- alimentarea raţională a locurilor de muncă cu resursele materiale necesare;

- utilizarea raţională a resurselor materiale, astfel încât să se respecte normele de consum stabilite şi stocurile de producţie neterminată.

Conducerea întreprinderi poate adopta organizarea aprovizionării tehnico-materiale după unul din următoarele sisteme:

a) sistemul funcţional;

b) sistemul de organizare pe grupe de materiale;

c) sistemul de organizare în funcţie de destinaţia de consum a resurselor materiale;

d) sistemul mixt de organizare a compartimentului de aprovizionare etc.

a) Sistemul funcţional se poate aplica atunci când unitatea economică foloseşte o gamă redusă de materiale. Conform sistemului informaţional de organizare a compartimentului de aprovizionare, activităţile sunt grupate funcţional pe următoarele sectoare:

1. sectorul de programare;

2. sectorul de materiale;

3. sectorul de depozite de materiale.

b) Sistemul de organizare a compartimentului de aprovizionare pe grupe de materiale - în cadrul lui se constituie sectoare de aprovizionare-depozitare pentru fiecare grupă principală de materiale. Fiecare sector cuprinde în această organizare totalitatea activităţilor pe care le solicită aprovizionarea şi depozitarea grupei respective de materiale.