Impozite Directe

Impozitele directe

Prin aceasta tema, ne propunem sa prezentam continutul impozitelor directe, reflectand distinctia dintre impozitele reale si personale,iar, in cadrul acestora din urma, dintre impozitele pe venit si cele pe avere.

Impozitele directe sunt impozitele care se datoreaza pentru venitul obtinut sau pentru averea detinuta.

Clasificarea impozitelor directe :

a)impozite reale

b) impozite personale: impozite pe venit, impozite pe avere

IMPOZITELE REALE

Impozitele reale au cunoscut o largă răspîndire în perioada capitalismului premonopolist. Astfel, în primele stadii de dezvoltare a carpita-

fismului, cand pamantul constituia forma de bază a bogăţiei şi princi-

palul mijloc de producţie,intr-o serie de ţări europene a fost intodus

impozitul funciar (pe pamant). Pentru stabilirea mărimii acestuia se

foloseau diferite criterii ca, de exemplu, numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului, întinderea terenurilor cultivate şi calitatea acestora, marimea arenzii, preţul pamantului etc. Asemenea criterii nu permiteau stabilirea corectă a capacităţii de plată a proprietarulu funciar, deoarece se aveau in vedere numai unii dintre factorii care influenteaza nivelul productiei agricole. Un important pas înainte în stabilirea impozitului funciar l-a constituit introducerea cadastru¬lui, care reprezintă atît acţiunea de descriere a bunurilor funciare din fiecare localitate, cu menţionarea veniturilor ce produc, cît şi regis¬trele în care figurează contribuabilii cu bunurile lor, pe baza cărora se stabileau impozitele directe.

Cu timpul, cladirile (folosite ca locuinţe, prăvălii, birouri etc.) de-

vin, alături de pamant, o altă formă importantă a averii imobiliare,

mai ales în mediul orăşenesc. In vederea impunerii acesteia a fost

introdus impozitul pe clădiri. Stabilirea acestui impozit se făcea în baza

unor criterii exterioare, cum sunt: numarul si destinatia camerelor, su-

prafaţa construita,numarul usilor si ferestrelor, mărimea curţii, chiria

etc. Astfel de criterii nu permiteau o impunere echitabilă, deoarece se

aplicau izolat şi nu ofereau o imagine completă asupra obiectului im-

pozabil.

Dezvoltarea manufacturilor, fabricilor, comerţului şi a profesiilor

libere a condus la creşterea numărului meşteşugarilor, fabricanţilor,

comercianţilor şi a liber-profesioniştilor. Pentru impunerea acestora s-a

introdus impozitul pe activităţile comerciale şi profesiile libere. La Daza stabilirii acestui impozit au fost aşezate tot criterii de ordin exterior, şi anume: marimea localităţii în care întreprinderea considerată îşi desfaşoara activitatea, natura întreprinderii (atelier, fabrică, comerţ cu ridicata, comerţ cu amănuntul etc), mărimea capi¬talului, numărul muncitorilor, mărimea fortei motrice folosite de inteprindere etc. Prin urmare, nici în acest caz impozitul stabilit nu era dimensionat în funcţie de capacitatea contributivă a plătitorului.

Avantul luat de industrie şi comerţ a atras după sine dezvoltarea

relaţiilor de credit, a băncilor şi a comerţului cu hartii de valoare. Apare,

în aceste împrejurări, o categorie de oameni care se ocupă cu plasarea

capitalurilor .„băneşti de care dispun în operaţii speculative. Pentru

impunerea acestora,s-a introdus impozitul pe capitalurile băneşti. Acest

impozit se stabilea fie în functie de volumul dobînzilor pe care creditorul le incasa pentru capitalul dat cu împrumut. Deoarece în mod frecvent, nici debitorul si nici creditorul nu erau interesaţi să informeze organele fiscale despre relaţiile

de credit existente între ei, pentru a se sustrage de la obligaţiile de

plată, impozitul pe capitalurile băneşti a avut un randament fiscal

scăzut.