Inflația

Inflatia este un fenomen care, intr-un fel sau altul, ne afecteaza pe toti. Se poate sustine ca o inflatie moderna poate avea unele efecte benefice asupra economiei: de exemplu, ea poate fi compatibila cu un nivel scazut al somajului si, daca preturile au o tendinta inflexibil descrescatoare, poate determina functionarea mai eficienta a mecanismului acestora. Totusi, are efecte daunatoare asupra economiei si determina o teama accentuata a hiperinflatiei, adica o inflatie extrem de accelerata ce conduce la prabusirea sistemului monetar national. De exemplu, Germania s-a confruntat cu hiperinflatia in 1923, cand nivelul preturilor a crescut de 10 miliarde de ori doar intr-un singur an. Moneda nationala existenta pe piata a trebuit sa fie retrasa si inlocuita cu una noua, a carei oferta a fost mentionata sub un control sever.

Cine este vinovat de inflatie?

Statul este vinovat de inflatie.

Guvernele declara inflatia un flagel ce trebuie combatut. Deci statul pare a fi total nevino at in legatura cu inflatia. Dar el nu este in afara jocului inflationist. Anticipand cresterea preturilor, marind fiscalitatea, ridicand rata cotizatiilor sociale, statul relanseaza in mos deliberat cresterea preturilor.

Bancile sunt si ele vinovate.

Bancile imprumuta intreprinderile si particularii. Ele primesc si gestioneaza depozitele acestora. Rata dobanzii pe care o incaseaza urmeaza dinamica preturilor. Mai mult, bancile profita substantial de pe urma cresterii a ratei dobanzii.

Sindicatele se fac vinovate de inflatie, atunci cand revin cu revendicari excesive.

Particularii nu se simt vinovati de inflatie. Aceasta daca-l judecam individual. In mod colectiv, cerand cresteri de salarii neacoperite de productivitate.

Marele vinovat de inflatie: ansamblul intreprinderilor.

Costurile de exploatare ale intreprinderilor sunt ferite, in principiu, de inflatie, in cazul in care cresterile contributiilor sociale si ale salariilor se repercuteaza in preturile de vanzare. Valoarea reala a datoriilor de rambursat (exprimate in unitati monetare invariabile) se reduce in fiecare an odata cu cresterea preturilor. Deci inflatia conduce la un transfer financiar dinspre cei care imprumuta spre intreprinderi.

In fond, producatorii si comerciantii sunt cei care schimba etichetele, nu consumatorii. Dar in economie totul se leaga, mai ales daca problemele sunt privite in desfasurarea lor, asa ca, vorba filosofului , « nu se poate spune care este picatura de apa care le impinge pe celelalte«. Desigur, intreprinderile ar putea bloca preturile daca, in acelasi timp, salariile ar inceta sa creasca, iar ratele dobanzii, impozitele si contributiile sociale ar fi stabilizate.

Inflatia din cauze multiple

Se constata ca exista puncte de vedere divergente cu privire la cauzele inflatiei. Unele blameaza cresterea excesiva a ofertei monetare; alte arunca vina pe cheltuielile publice excesive sau pe cheltuielile ale unor grupuri sociale; cateva invinuiesc pur si simplu cresterea costurilor. Desigur, ar putea exista un sambure de adevar in fiecarte dintre aceste opinii, adica presiunea inflationista isi poate avea originea intr-un numar de cauze ce actioneaza simultan. Daca acest lucru este adevarat, principala cauza poate fi determinata doar prin continuarea analizei si a testelor empirice.

Fiind data o inflatie determinata de mai multe cauze, nici o masura politica nu va putea, de una singura, sa o controleze. De exemplu, daca inflatia recent constatata in Marea Britanie ar fi fost determinata de cheltuielile publice supradimensionate finantate printr-o crestere excesiva a ofertei monetare, la un moment dat, daca uniunile sindicale ar fi cerut majorarea salariilor, nu o singura masura politica (reducerea ofertei monetare, a cheltuielilor publice sau o politica a veniturilor) ar fi putut fi incununata de succes. Ceea ce este necesar, de fapt, este o combinatie a catorva asemenea politicii monetare.

Cauzele generale ale inflatiei

Intr-o prima acceptiune inflatia are mai multe cauze care pot fi împartite în doua mari grupe :

- Inflatia monetara

- Inflatia nemonetara

In opinia clasicilor inflatia este determinate in primul rand de aparitia in circulatie a unei cantitati excedentare de moneda , care creeaza un dezechilibru .

Aceasta opinie este legata in special de faptul ca la sfarsitul secolului XIX autoritatile au decretat cursul fortat al monedei desfintand astfel convertibilitatea in aur a biletelor de hartie .

Inflatia monetara este definita foarte clara prin „ecuatia schimbului” a lui Fisher :

M•V=P•T unde : M- Masa monetara

V-Viteza de circulatie a monedei

P-Nivelul general al preturilor

T-Volumul tranzactiilor .

Astfel se poate vedea ca daca M(masa monetara ) creste foarte mult se cauzeaza un dezechilibru major in ecuatie care nu poate fi adus la normal decat prin cresterea lui P( nivelul general al preturilor ) . Spunem aceasta deoarece : -T ( volumul tranzactiilor ) nu poate creste mai mult de nivelul maxim pe care i-l permite productia ; - V (viteza de circulatie a banilor ) nu este usor de modificat deoarece sunt greu de modificat : gusturile; obiceiurile si preferintele consumatorilor .

Inflatia de natura nemonetara are în vedere are în vedere cresterea generalizataa si continua a preturilor . Insa este cunoscut faptul ca cresterea preturilor nu se datoreaza intotdeauna unor cauze inflationiste .