Inflația

Geneza şi natura inflaţiei

Inflaţia reprezintă cel de-al doilea dezechilibru macroeconomic major. Datorită efectelor distructive pe care le provoacă, adesea ea a fost privită ca un fel de dezordine, pentru că atinge moneda care măsoară valoarea tuturor lucrurilor. De aceea nu este de mirare că în vremurile de crize economice, s-au înregistrat şi masive creşteri ale inflaţiei, caracterizate ca adevărate apocalipsuri ale afaceriilor.

Iniţial, cuvântul desemna umplerea peste măsură a canalelor circulaţiei cu bani de hârtie. Ulterior, el a pătruns şi în Europa Occidentală căpătând, în mod paradoxal, conotaţii diferite.Astfel, în limbajul curent inflaţia a fost tratată ca o tendinţă de creştere a preţurilor nu reprezintă decât o consecinţă a inflaţiei, însă nu poate fi identificată cu însăşi esenţa inflaţiei.

De-a lungul anilor şi în locuri diferite s-au înregistrat repetate creşteri de preţuri, fără ca să avem de-a face totuşi cu un process inflaţionist.

Pornind de la constatarea că astăzi nu există termen mai folosit ca inflaţia şi că, în mod paradoxal, el este în acelaşi timp şi unul din cele mai prost definite, mulţi autori evită să dea o definiţie generală a inflaţiei, preferând maidegrabă să se ocupe de diferitele ei forme de manifestare. În acelaşi sens, o serie de dicţionare, tratarte şi manuale de economie definesc inflaţia ca un fenomen complex în cadrul căreia cererea totală de mărfuri şi servicii este excesivă în raport cu resursele existente. În alte cazuri, inflaţia este prezentată ca o dezorganizare durabilă a cererii şi ofertei globale, în sensul că se autoîntreţine şi tinde să devină o dezvoltare inflaţionistă. În consecinţă, elasticitatea cererii şi rigitatea ofertei de bunuri de consum sunt elemente ce trebuie avute în vedere la definirea inflaţiei.

Rezumând, se poate spune că inflaţia reprezintă o creştere general a preţurilor, simultană şi persistent, a produselor şi factorilor de producţie. Din această succintă definiţie rezultă câteva caracteristici de bază a inflaţiei:

-procesul inflaţionist reprezintă o creştere generalizată relativ puternică, durabilă şi cumulativă a preţurilor bunurilor de consum şi a unor factori de producţie.

-scăderea puterii de cumpărare este o urmare firească a procesului de depreciere a banilor care nu trebuie confundată cu devalorizarea acestora.

-cauza principală a deprecierii bunurilor constă, în ultimă instanță, în supraîncărcarea sferei circulației cu semne bănești peste nevoile reale ale economiei.

Formele inflaţiei

Analizând inflaţia prin prisma intensităţii ei, atunci putem distinge mai multe forme:

• Inflaţie târâtoare

• Inflaţie moderată

• Inflaţie deschisă

• Inflaţie galopantă

• Hiperinflaţie

Inflaţie târâtoare: care se caracterizează printr-un ritm lent de creştere medie a preţurilor, respectiv de 3-4% anual. Un asemenea ritm nici nu este luat în seamă, fiind considerat de către unii economişti chiar necesară pentru creşterea economică. Oamenii au deplină încredere în bani, iar afacerile economice nu sunt afectate, putându-se încheia contracte ferme fără clauze speciale referitoare la posibilitatea deprecerii monedei în timp.

Inflaţie moderată: care marchează o creştere generală a preţurilor de aproximativ 5-10% anual. Nici această formă nu este de natură să îngrijoreze prea mult. De altfel, tensiunile inflaţioniste nu exercită efecte dezechilibrante majore în economie.

Inflaţie deschisă: sau declarată atinge peste 10 procente de creştere pe an, mergând pînă la 20-25%. Ea marchează deja o anumită distorsiune între procesele monetare şi procesele economiei reale, între masa monetară şi masa mărfurilor şi serviciilor puse în circulaţie. Aici înregistrăm acel punct critic care se concretiza în reducerea puterii de cumpărare şi deprecierea banilor.

Inflaţie galopantă: intervine atunci când preţurile cunosc ritmuri de 50, 100, 200, şi chiar 300% pe an. Se înţelege că o asemenea formă de inflaţie antrenează serioase distorsiuni în economie. În general, toate operaţiunile economice vor trebui indexate cu creşterea indicelui preţurilor, sau, după caz, unele calcule de eficenţă vor trebui transpuse într-o valută străină pe deplin convertibilă cum este dolarul SUA.

Hiperinflaţie: constituie un adevărat cancer al economiei. Ea se soldează cu ritmuri infernale de creştere( între 500 şi 10.000 la sută) a preţurilor. Totul în economie pare a fi haotic. Viteza de circulaţie a banilor creşte enorm, pe fondul unei producţii dezorganizate.