Inflația în România

Inflaţia , problematica de mare importanţă a gândirii şi practicii economice în perioada de tranzacţie spre o economie de piaţă, este un proces deosebit de complex generat de creşterea generală a preţurilor şi tarifelor .

Înainte de a trece la o analiză detaliată în ce priveste manifestarea fenomenului inflaţionist în România , trebuie precizate câteva aspecte generale care tind de inflaţie .

Conform dicţionarului limbii române , inflaţia este un fenomen specific perioadelor de criză, constând într-o emisiune de hârtie monedă peste necesităţile reale ale circulaţiei băneşti .

Unii consideră inflaţia un cerc vicios în care o economie odată intrată , cu greu poate ieşi : dezechilibrul masa monetară , producţie de bunuri şi servicii ce determină creşterea preţurilor, de unde rezultă că nevoile de mijloace monetar financiare ale statului nu poate fi acoperite din veniturile bugetului , ceea ce determină creşterea impozitelor .

Impactul inflaţiei asupra României

Postdecembriste

Revenirea la economia de piaţă şi democraţie impunea la începutul anilor ’90 o serie de decizii majore cu privire la modul de organizare social , economic , instituţional , care să asigure restabilirea după cinci decenii de totalitarism , a normalităţii evoluţiei ţării .

După decembrie 1989 a existat o mare presiune pentru exporturi şi extinderea importurilor, atât de bunuri pentru consum , cât şi intermediare . Producţia era în scădere ( s- a introdus saptămâna lucrătoare de 5 zile ) , cursul de schimb supraevaluat iar rezervele valutare erau deficient administrate . În aceste condiţii s-a introdus un plan de stabilizare , susţinut de FMI , care nu a reuşit însă să oprească inflaţia .

În România inflaţia are origine monetară , dar intervine şi cauze structurale , ca acţiunea expectaţiilor inflaţioniste.

În legătură cu prima cauză trebuie remarcat că inflaţia s-a menţinut la cote ridicate indiferent de dinamica PIB- ului .

În tot acest interval emisiunea de bază monetară a BNR ( fie contrapartidă la creşterea de active nete externe , fie credit net suplimentar acordat băncilor comerciale) a fost considerabil .

Alte cauze ale inflaţiei : sindicatele care cer mărirea salariilor în conditiile în care nivelul general al preţurilor creşte ( metoda grevelor e bine cunoscută în România ) , creşterea costurilor bunurilor importate ( agenţii economici nu vor să-şi diminueze profiturile şi atunci preţurile bunurilor cresc ) , scumpirea resurselor ( condiţii în care autorităţile au tendinţa de a bloca libera formare a preţurilor ) .

Pentru măsurarea dimensiunilor inflaţiei se folosesc concomitent mai mulţi indicatori . În prezent este măsurată prin următorii indici :

1 indicele general al preţurilor ;

2 indicele costului pieţii ce modifică puterea de cumpărare a banilor pe piaţa internă şi pe plan internaţional ;

3 evoluţia masei monetare şi a vitezei de rotaţie a banilor;

4 indicii macroeconomici : PIB ,PNB, VN.

Alături de creşterea reală a PIB , rata anuală a inflaţiei constituie un indicator deosebit de important pentru măsurarea performanţelor economice ale unei ţări .

Inflaţia , ca semn al evoluţiei negative a economiei , s-a manifestat asemănător în România ca şi în celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est după 1989 .Astfel , se poate vorbi de inflaţie în 3 faze , susţinută de creşterea exponenţială a masei monetare :

4 în prima fază , dominată de liberalizarea preţurilor are loc o explozie inflaţionistă însoţită de suprasaturaţia canalelor de circulaţie monetară . Acest fenomen se datorează în principal acumulării de disproporţii între cererea şi oferta de produse ;

5 în cea de-a doua fază , apar primele rezultate ale reducerii subvenţiilor bugetare însoţite de scăderea presiunii inflaţioniste ;

6 în cea de-a treia fază , aplicarea consecventă a mixului de politici fiscal- monetare antiinflaţioniste , susţinută de reluarea inflaţiei sub 40% anual .

Fără îndoială că acest “ model general “ al inflaţiei nu este identic pentru toate ţările , durata fiecărei faze fiind diferită de la o ţară la alta în funcţie de modul de aplicare a reformelor economice de eficienţa acestora .Creşterea inflaţiei depinde de orientarea politicilor macroeconomice , de modul în care se utilizează deversele instrumente ale politicilor monetare şi bugetare. În cazul economiei româneşti , prima fază de instabilitate se caracterizează prin durata prelungită a inflaţiei galopante , exprimată prin 3 cifre . Procesul inflaţionist s-a manifestat încă de la sfârşitul anului 1990 când , în noiembrie a avut loc prima acţiune de liberalizare a preţurilor , punctul de inflexiune fiind atins în 1993 (256,1 %) .

Ritmul accelerat al inflaţiei a fost susţinut de incercările de corectare a distorsiunilor legate de preţurile administrate precum şi de scăderea drastică a PIB , ca urmare a rezulattelor obţinute într-o economie de trecere de la o structură hipercentralizată la una specifică celei de piaţă .