Inflație vs șomaj - care este râul mai mare

Inflaţia reprezintă un proces de creştere a nivelului general al preţurilor bunurilor de consum,un mecanism care provoacă variaţii multiple pe termen lung generalizându-şi cauzele permanenţei sale.

În prezent inflaţia reprezintă un dezechilibru monetar ce exprimă existenţa în circulaţie a unei mase monetare ce depaşeşte nevoile economiei ceea ce duce la deprecierea banilor (care nu mai au acoperire în aur), dar şi la creşterea durabilă şi generalizată a preţurilor.

Astfel excedentul de masă monetară de pe piaţa poate fi determinat de: emisiunea monetară, crearea de monedă scripturală, scăderea încrederii în moneda natională, creşterea vitezei de circulaţie a banilor etc.

Inflaţia este o boală care netratată la timp poate distruge societatea.Însă, nici un guvern nu vrea sa accepte raspunderea producerii inflaţiei , nici măcar dacă aceasta e mai puţin periculoasa. Ba mai mult reprezentanţii guvernelor găsesc întotdeauna scuze cum ar fi oameni de afaceri lacomi, sindicate hrăpăreţe,consumatori risipitori, şeici arabi, vremea proastă Desigur toate acestea se întamplă uneori însă au drept consecinţă o scădere sau creştere a ratei inflaţiei pe termen scurt, afectând doar preţul anumitor bunuri. Nici una din aceste cauze nu poate provoca o inflaţie continuă dat fiind că nu posedă acea “tiparniţă” care sa scoată bani.

Masa monetară creşte rapid pentru că preţurile cresc rapid, sau invers? Iata un exemplu elocvent: în razboiul de secesiune sudul şi-a finanţat razboiul mai ales prin emisiune monetară generând astfel inflaţie.Însă în acelaşi timp începe reforma monetară iar rezervele monetare au fost reduse implicând scăderea nivelului general al preţurilor. Când guvernul recurge la inflaţie pentru a susţine un război el trebuie să achiziţioneze muniţie aşa că industriile producătoare de armament şi angajaţii acestora vor căpăta banii nou creati. Aceste grupuri se bucura acum de o poziţie deosebit de favorabilă, doar pentru faptul că au căpătat primii banii cei noi.

O altă explicaţie a inflaţiei preferată de reprezentanţii guvernelor este importul Într-adevar este o explicatie plauzibila in vremea cand monedele celor mai importante state aveau acoperire in aur insa nu si in ultimii ani.

Daca oferta de caviar ar fi la fel de abundenta ca aceea de cartofi , atunci pretul caviarului s-ar schimba. In aceasta ipoteza , am putea procura caviarul cu sacrificii mult mai reduse. In mod similar putem spune ca urmare a unui spor al cantitatii de bani, puterea de cumparare a unitatii monetare scade si o data cu ea si cantitatea de bunuri ce pot fi cumparate cu o unitate monetara

Insa nu s-a ridicat niciodata vreo obiectie la adresa interpretarii economice a relatiei dintre preturi si cantitatea de bani, sau dintre bani si alte bunuri.Cu mijloacele tehnologice avansate nimic nu poate fi mai simplu decat “confectionarea” banilor. NU exista nici o solutie extraordinara pentru problemele financiare ale unui guvern ; daca are nevoie de bani acestia trebuie procurati prelevand taxe de la cetateni sau emitand titluri de valoare. Insa majoritatea guvernelor recurg de regula la o varianta de ajutor si anume la tiparirea banilor.

Daca guvernul nu recurge insa la prelevari de taxe in acest scop, utilizand in schimb bani proaspat tipariti, inseamna ca unii oameni vor dispune acum de mai multi bani in vreme ce restul populatiei continua sa dispuna de aceiasi cantiatate de bani ca si mai inainte.Asa ca beneficiarii bailor noi tipariti vor intra in competitie cu cei ale caror resurse banesti au ramas neschimbate, si cum cantitatea de bunuri este aceiasi,rezultatul va fi o crestere a cererii Asa ca preturile vor tinde sa creasca.

Inflatia afecteaza intotdeauna in mod diferentiat diferite segmente ale populatiei. Pentru unele ea este benefica ba chiar isi doresc sa continue, fiind primele care profita de pe urma ei.

Guvernul poate socoti ca inflatia – mijloc de colectare de fonduri – este preferabila prelevarii de taxe, masura adesea impopulara si dificila. Intr-un system inflationist nimic nu este mai simplu pentru politicieni decat sa ceara imprimeriei guvernamentale sa le furnizeze oricat de multi bani au nevoie ca sa-si realizeze proiectele.Astfel populatia se deprinde cu obiceiul de a pirivi guvernul ca pe o institutie care dispune de mijloace nelimitate: statul si guvernul par atotputernice.