Istoria circulației monedei pe teritoriul românesc

Istoria circulatiei monedei pe teritoriul romanesc

Baterea de moneda pe teritoriul actualei Românii incepe in coloniile antice grecesti de la Marea Neagra, , la Histria, Calatis, Tomis Monedele fabricate in coloniile grecestide la Marea Neagra au avut doar o circulatie locala. In restul Daciei erau preferate monedele macedonene si monedele romane .In jurul anului 280 Inainte de Hristos, apar in circulatie monede din argint batute de catre daci in propriile lor ateliere. Imitind ca desen pe cele macedonene sau romane, monedele dacilor respectau greutatea monetara a originalelor pe care le imitau. Asa se explica faptul ca, monedele dacilor circulau in paralel cu monedele grecesti sau romane pe care le copiau.

Cucerirea Daciei de catre romani in. a pus capat activitatii atelierelor monetare ale dacilor. Comertul zonei, devenita provincie romana, a fost acaparat de monedele romane, a caror circulatie a continuat dupa retragerea .Prabusirea Imperiului Roman de Apus si navalirile barbare au readus in actualitate trocul. Desi diminuata, circulatia monetara pina in secolul al XII-lea se bazeaza pe monedele Imperiului Bizantin. Monedele Bizantine au fost practic primele monede folosite de catre in poporul român.

In secolul XII, odata cu ridicarea noilor state vecine tinuturilor locuite de români: Ungaria, Polonia, Serbia si Bulgaria, monedele acestora au inlocuit in circulatie pe cele bizantine.

Aparitia Dinarilor banali emisi de banii Slavoniei si de regii Ungariei a dus la aparitia termenului "ban", care desemneaza atit moneda ca atare cit si monedele de valoare mica subdiviziunile.. În epoca moderna denumirea de ban s-a folosit si se foloseste înca pentru moneda circulanta cu cea mai mica valoare, a suta parte dintr-un leu românesc.

În secolul XVII, în statele românesti se foloseau ca moneda taleri olandezi (“Lowenthaler”) care aveau imprimat pe revers un leu rampant (ridicat în doua labe).

Chiar si dupa iesirea din uz a acestor monede numele de leu a fost pastrat ca termen generic pentru bani.

Sistemul monetar national

Înca din1859, în încercarea de a crea o moneda nationala, Alexandru Ioan Cuza l-a însarcinat pe consulul francez la Iasi, Victor Place, sa negocieze baterea unor monede românesti la monetaria din Paris. Acestea urmau sa se numeasca '"români". Un român ar fi cântarit 5 grame de argint si ar fi fost împartit în 100 de "sutimi", ca moneda divizionara. Ion Heliade Radulescu a propus numele de "romanat", dupa modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a batut totusi o moneda de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În 1864, dupa ce Cuza a impus regimul sau autoritar, chestiunea a fost reluata si s-au batut câteva monede de proba. Este vorba de piesele de "5 sutimi'", care aveau pe avers efigia domnului si inscriptia Alecsandru Ioan I. Însa ele nu au fost puse în circulatie niciodata. O astfel de moneda poate fi vazuta la Muzeul National de Istorie a României din Bucuresti.

Aceasta problema avea sa se solutioneze abia în 1867, când a fost adoptata Legea pentru influentarea sistemului monetar national si pentru fabricarea monedelor nationale. Prin aceasta lege, în Principatelor Unite s-a adoptat sistemul monetar zecimal si metric – al Uniunii Monetare latine. Unitatea monetara adoptata era leul divizat în 100 de bani. Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani si 10 bani, batute in Anglia in 1867. În 1868 s-a emis prima moneda româneasca de aur cu nominalul de 20 lei,într-un tiraj de doar 200 exemplare, aceasta fiind considerata drept proba. Începand cu 1870 s-au emis si monede de argint cu nominalele de 50 de bani (denumite popular "bancute"), 1 leu si 2 lei.Începand cu 1880 s-au emis si monede de argint de 5 lei.Monede din aur pentru circulatie s-au batut în 1883 si 1890. La 3 martie 1870 se înfiinteaza Monetaria Statului, care poate bate moneda, pâna în acel an monedele fiind batute în majoritate în strainatate, mai ales la Birmingham. Datorita lipsei de moneda nationala anterioare momentului 1870, toate taxele si vama erau platite direct în aur; aurul strain era frecvent folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turca (22,70), imperialii rusi vechi (20,60) si suveranii englezi 25,22). Valuta intra astfel masiv în tara, mai ales rubla ruseasca, ceea ce duce la masuri drastice din partea unor ministri, cum a fost Dimitrie Ghica, care a fortat un anumit curs de schimb si o anumita circulatie de moneda..Primele însemne monetare din hârtie sunt biletele ipotecare, emise conform legii din 12 iunie 1877 , cu valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei si 500 lei, de catre Ministerul de Finante, pentru a obtine fondurile necesare sustinerii financiare a Razboiului de Independenta.