John Maynard Keynes

1. Detalii biografice

John Maynard Keynes a trait între 1883-1946 (se naste în anul în care moare Marx). Tatal sau a fost John Neville Keynes, a carui lucrare Obiectul si metoda economiei politice este nu numai clasica în domeniu, dar ramâne si un tratat extrem de util de metodologie pâna în zilele noastre. Mama sa a fost primar al Cambridge-ului pâna în 1932. Ei si-au educat fiul la Eton si Kings College, unde acesta a excelat în matematica, studiind în acelasi timp clasicii, filosofia si economia, ultima sub îndrumarea lui Henry Sidgwick si Alfred Marshall.

În 1906 Keynes lucreaza în India, la India Office pentru doi ani, înainte de a se întoarce înca o data la Kings College, unde s-a specializat în predarea Principiilor de economie ale lui Marshall. Viata academica, completata cu interese culturale si de afaceri ce îi furnizau consistente venituri aditionale, i se potrivea foarte bine.

Dar Keynes a fost întotdeauna implicat în chestiuni publice, în special în domeniul comertului si finantelor. Acest aspect al carierei sale era în concordanta perfecta cu înclinatia predominant pragmatica; economia ca stiinta pura l-a interesat cu mult mai putin decât economia în serviciul politicii economice.

Contributia lui Keynes la teoria si practica economica trebuie privita din perspectiva confruntarii cu primul razboi mondial si cu anii interbelici. Acesti ani au fost marcati de prabusirea relatiilor comerciale si a etalonlui aur în timpul primului razboi mondial, urmata mai întâi de inflatie, instabilitatea ratei de schimb valutar si de dezechilibrele balantei de plati, si mai apoi de deflatie si de somajul de masa pe scara internationala. Examinarea teoretica a acestor fenomene si, ceea ce era mai important din punctul de vedere al lui Keynes  solutiile practice pentru problemele aparute, erau de aceea la ordinea zilei.

Odata cu izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, Keynes a fost preocupat de probleme privind finantele de razboi, restabilirea pe noi baze a comertului international si moneda stabila. Ideile sale asupra acestor chestiuni au fost prezentate într-un pamflet intitulat How to pay for the war (1940), ca si în planul lui Keynes de înfiintare a unei autoritati monetare internationale propus în 1943. Desi planul respectiv a fost respins, propunerea ce a fost adoptata în 1944 la conferinta de la Bretton Woods (la care Keynes a participat în calitate de conducator al delegatiei britanice) a reflectat evident influenta gândirii keynesiene.

Înca din anul 1919, în lucrarea sa The Economic Consequences of Peace, Keynes îsi exprima îndoielile cu privire la presupusele virtuti economice ale cumpatarii si acumularii. El a aratat ca primul razboi mondial a revelat posibilitatea consumului pentru toti si inutilitatea cumpatarii, a chibzuintei pentru multi. Keynes observa ca se produsese, dupa primul razboi mondial, o schimbare fundamentala a valorilor sociale. Marile disparitati ale avutiei, desi esentiale cândva pentru scopul acumularii capitalului, nu mai puteau fi acceptabile în societatea capitalista.

Desi format în traditia clasica, Keynes este un nonconforminst în cadrul stiintei economice.

Stilul de viata al lui Keynes a diferit mult de austeritatea si aerul spartan ale lui Marshall. Bibliofil si suporter al artelor, Keynes s-a simtit foarte bine în compania artistilor si scriitorilor. A fost o figura centrala a cercului literar Bloomsbury, din care facea parte si scriitoarea Virginia Woolf.

În general, în anii 1920 si 1930 ai secolului XX, atitudinea data de munca si avutie era într-o profunda schimbare. Capitalismul timpuriu al revolutiei industriale a pus accentul pe munca si chibzuinta. Era apreciata dedicarea eforturilor oamenilor pentru munca si era respins consumul de dragul consumului, inclusiv petrecerea timpului liber, care echivala cu a lenevi. La cotitura veacului oamenii încep sa priveasca munca drept o activitate laica, seculara, ducând la bucuria pe care o vor procura banii obtinuti din munca. Înclinatia spre munca si cumpatare este diluata de orientarea spre placerile consumului. Prin anii 1920  vremea Marelui Gatsby si a Charlestonului  multi americani vedeau munca drept calea de a obtine placerea si luxul, si nu drumul trudnic catre împaratia cerurilor. Keynes este economistul care a înteles si reflectat în opera sa toate aceste tendinte.

La vremea mortii sale, în 1946, Keynes era liderul economistilor nu doar din Anglia, ci din întreaga lume. A fost un teoretician stralucit, dar si-a valorificat teoria în principal ca ghid pentru politica economica. Astfel, Keynes, poate mai mult decât oricine, este responsabil pentru întoarcerea la ceea ce era cândva cunoscut sub numele de economie politica .