Macroeconomie - inflația

INFLAŢIA

1.Geneza şi natura fenomenului inflaţionist

Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă complexă de analiză macroeconomică şi una dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social.

Termenul de inflaţie a început să fie frecvent utilizat în rândul oamenilor de ştiinţă şi al oamenilor de afaceri (bancheri), abia pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, deşi fenomenul inflaţionist exista cu mult înainte de această perioadă. Acest fenomen a apărut cu mult înainte ca ştiinţa economică să se fi constituit, iar teoria inflaţiei s-a conturat mult mai târziu decât ştiinţa economică, astfel că inflaţia rămâne cea mai de temută şi controversată formă a dezechilibrului macroeconomic, din punct de vedere al analizei naturii sale şi a cauzelor şi

mecanismelor declanşatoare.

Pornind de la premisa că inflaţia este în primul rând un fenomen monetar (inflaţia există doar în prezenţa banilor), explicarea genezei şi naturii acesteia trebuie să înceapă de la formele istorice pe care le-au îmbrăcat banii de-a lungul secolelor.

În acest context, se pot sintetiza trei forme istorice ale fenomenului inflaţionist.

1.Prima formă a inflaţiei a fost cea monetaro-bănească, care s-a manifestat sub forma devalorizării mascate a monedelor din metale preţioase, prin punerea în circulaţie a unor monede false, cu o greutate mai mică sau un conţinut în aur mai redus decât cele oficiale. Elementele definitorii ale acestei forme de inflaţie au fost: conţinutul real în aur al monedelor metalice era mai mic decât conţinutul nominal, deci s-a separat conţinutul nominal decel real al monedelor; transformarea existenţei-aur în aparenţă-aur a monedei; aglomerarea circulaţiei cu monede ieftine fără valoare deplină, toate acestea conducând la scăderea puterii de cumpărare a acestora.

2.Cea de-a doua formă a inflaţiei a fost inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur, care s-a manifestat în perioada trecerii de la feudalism la capitalism, când statele europene au început să înlăture haosul monetar medieval, creând sisteme naţionale prin emiterea biletelor de bancă cu acoperire deplină în aur. S-a urmărit crearea unor sisteme băneşti stabile, care să asigure o circulaţie monetară normală (sănătoasă). Cantitatea banilor de hârtie se limita la aurul pe care aceşti bani îl reprezentau în circulaţie.

Această corespondenţă dintre cantitatea de aur existentă în depozitele băncilor de emisiune şi volumul bancnotelor din circulaţie asigura optimizarea sau echilibrul circulaţiei băneşti într-o economie. În această situaţie, cel puţin temporar, inflaţia nu putea să apară, ea neavând bază de desfăşurare. După o anumită perioadă însă, s-a creat un dezechilibru între mărimea depozitelor de aur-monedă, care era în funcţie de producţia de metal preţios sau de posibilităţile fiecărei ţări de a procura aurul monetar, şi

cantitatea de semne monetare (bilete de bancă) emise, care era dependentă de volumul tranzacţiilor. Inflaţia de acest gen apărea atunci când cantitatea banilor de hârtie aflată în circulaţie devenea excedentară faţă de cea care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar şi etalonul aur (cantitatea de aur aferentă unei unităţi monetare).

3. A treia formă a inflaţiei este cea contemporană şi anume inflaţia banilor de hârtie neconvertibili în aur. Inflaţia contemporană constă în deprecierea banilor de hârtie şi a banilor de credit, care se exprimă prin creşterea generalizată a preţurilor şi prin lipsa de încredere a agenţilor economici în moneda existentă; ea este expresia unui dezechilibru dintre banii depreciaţi şi nevoile circulaţiei bunurilor economice. Realităţile inflaţioniste diferenţiate pe ţări şi etape au făcut posibilă apariţia unor numeroase şi controversate puncte de vedere cu privire la natura însăşi a formei contemporane de inflaţie.

Caracteristicile inflatiei:

Sintetizând numeroasele opinii cu privire la inflaţia contemporană, se desprind unele caracteristici esenţiale ale acesteia, după cum urmează:

a) este un proces de depreciere a banilor atât pe plan naţional, cât şi în raport cu alte monede;

b) este un proces de creştere durabilă şi generalizată a preţurilor şi tarifelor;

c) este expresia unui dezechilibru monetari şi material, manifestat atât pe piaţa monetară cât şi pe piaţa bunurilor economice;

d) este influenţată de numeroase aspecte psihologice (de exemplu, de teama instabilităţii economice şi folosind mecanismul creditului, populaţia va aduce în prezent o cerere viitoare de consum)

Natura fenomenului inflaţionist poate fi pusă în evidenţă şi ţinând cont de regula de aur a politicii monetare emisă de M. Friedman, conform căreia masa monetară încirculaţie trebuie să crească într-un ritm apropiat celui al PIB. În acest context, considerăm că pot apărea două situaţii:

a) dacă indicele de creştere a masei monetare este mai mare indicele de creştere a PIB, inflaţia este de natură monetară;

b) dacă indicele de creştere a masei monetare este inferior indicelui de creştere a PIB, şi suntem totuşi în prezenţa unei inflaţii, aceasta este de natură reală, structurală. Problema naturii inflaţiei rămâne actuală şi complexă, M. Didier afirmând că aceasta reprezintă "dezordinea dezordinelor în viaţa economică