Modificări ale contabilității japoneze după 1997

OPORTUNITATEA TEMEI ALESE

Lumea nu are încredere în raportările financiare prezentate de către companiile japoneze. O serie de falimente şi scandaluri financiare din anii 1990 au şocat atât comunităţile naţionale cât şi cele internaţionale financiare. Guvernul japonez nu a reuşit timp de câţiva ani să dezvăluie situaţia creditelor neperformante deţinute de instituţiile financiare japoneze. Ca răspuns la diferitele puncte slabe din sistemul financiar şi la presiunile internaţionale, în cele din urmă, guvernul a recunoscut necesitatea unei mai mari transparenţe în raportarea financiară corporativă, precum şi pentru practicile contabile care ar trebui să se situeze mai aproape de standardele internaţionale de contabilitate. Între iunie 1997 şi ianuarie 1999, guvernul a anunţat detaliile unui „sistem de contabilitate Big Bang, care implica o serie de reforme profunde ale raportării financiare şi reglementărilor contabile. Aproape toate aceste modificări vor fi puse în aplicare între anii fiscali 1999 şi 2010.

Obiectivul acestei lucrări este de a examina motivele principale şi efectele majore ale reformelor de contabilitate anunţate încă din 1997. Capitolul I se referă la evenimentele istorice şi fundamentele esenţiale pentru înţelegerea şi evaluarea schimbărilor recente de contabilitatea japoneză. Capitolul următor discută cauzele care au condus la implementarea sistemului de contabilitate Big Bang, inclusiv luarea în considerare reglementarea mediului de afaceri. Capitolul III critică şi evaluează schimbările recente din contabilitatea japoneză, efectele lor, precum şi punctele slabe rămase. Ultima secţiune oferă concluzii şi unele reflecţii pe care japonezii le au asupra raportării financiare corporative în stadiul actual.

Deşi lucrarea de faţă se ocupă cu cele trei domenii majore ale raportării financiare japoneze: consolidare, contabilitatea la valoarea reală, şi sistemul asigurărilor sociale şi aduce în discuţii câteva reguli de bază din contabilitate, de fapt ea se concentrează pe o analiză a dezvoltării istorice, a cadrului de mediu, a presiunilor existente pentru schimbare, impactul revizuirii standardelor şi a punctelor slabe rămase legate de aceste trei domenii, mai degrabă decât o descriere detaliată a reglementărilor contabile.

Procesul de raportare a informaţiilor financiare are câţiva participanţi. „Contabilitatea” aşa cum este folosit în această teză se referă la pregătirea şi publicarea situaţiilor financiare de către corporaţii. Diferitele părţi interesate, cum ar fi acţionarii companiei, potenţialii investitori, bănci şi alţi creditori, autorităţile fiscale, precum şi agenţiile guvernamentale de reglementare au un interes substanţial în prezentarea corectă şi completă a informaţiilor contabile. De exemplu, cerinţele de raportare financiară s-au dezvoltat pentru a impune societăţilor să prezinte rezultatele financiare şi poziţia financiară reale ce permit investitorilor şi creditorilor evaluarea riscurilor. Managerii societăţilor comerciale japoneze, au responsabilitatea de a stabili politicile contabile şi întocmirea situaţiilor financiare, iar auditorii, au responsabilitatea de a verifica aceste situaţii şi exprimarea unei opinii asupra proprietăţii lor. De asemenea, un rol esenţial în procesul de raportare o au informaţiile contabile ca părţi pricipale. Această teză explorează diferitele roluri jucate de participanţi în procesul de raportare financiară de contabilitate Big Bang în Japonia.

CAPITOLUL I

SISTEMUL CONTABIL JAPONEZ PÂNĂ ÎN 1997

Acest capitol oferă informaţii istorice de fond necesare pentru a evalua schimbările recente de contabilitatea din Japonia. Prezintă bazele juridice cheie din sistemul japonez de raportare financiară şi de contabilitate, discută cele trei evenimente majore care afectează sistemul de contabilitate japonez după cel de-al doilea război mondial, subliniază normele contabile aflate în vigoare până la apariţia noilor modificări, fapt care se petrece între anii fiscali 1999 şi 2010.

A. Fundamente cheie

Triunghiul Japonez, aşa-numitul „sistem juridic”, nemaivăzut în altă parte în lume, prevede reguli financiar-contabile şi de raportare. Acest triunghi este format din: Codul Comercial (CC), Legea Valorilor Mobiliare (SEL), precum şi impozitul pe venit corporativ. Drept pentru care, fiecare au propriile cerinţe de contabilitate pentru a aborda obiectivele lor specifice, însă cele trei legi exercită o influenţă reciprocă în diferite moduri. Cele trei legi separate au asemănări substanţiale, şi fiecare lege are o obligaţie echivalentă care contribuie general valabil la principiile care trebuie să fie utilizate în absenţa unei norme specifice de publicat.

Codul comercial (CC)

Codul Comercial (CC) este adoptat în 1890, Japonia introducând un sistem de raportare financiară modelată după codul comercial german cu orientare către creditori şi de colectare a taxelor. Fiecare societate pe acţiuni trebuie să pregătească (single-companie) situaţiile financiare anuale neconsolidate, în conformitate cu normele ale CC şi trebuie să depună aceste declaraţii pentru aprobare la adunarea generală anuală a acţionarilor. Aceste declaraţii se concentrează pe determinarea profiturilor disponibile pentru plata dividendelor.