Monedă

.1 Sistemul bancar în era post-comunista

Reforma sistemului bancar a început cu redefinirea rolului BNR. A fost înfiintata BCR prin separarea activitatilor comerciale ale BNR, care si-a pastrat doar rolul de banca centrala. Monopolul de care se bucurase pâna atunci fiecare banca în sfera sa de activitate a fost abolit, permitându-se bancilor sa actioneze ca banci universale care sa ofere servicii de plata si credit, alaturi de operatiuni în devize si finantari comerciale.

Banca pentru Investitii a fost denumita Banca Româna pentru Dezvoltare ("BRD") si ea a început sa îsi extinda sfera de activitate si în alte domenii decât cele legate de finantarea proiectelor de investitii. Banca Româna de Comert Exterior ("Bancorex") a pierdut monopolul operatiunilor în devize si a încercat sa îsi largeasca gama de servicii prin înfiintarea propriei retele de sucursale, pentru a-si largi baza de clienti. Aceasta miscare a fost în special necesara pentru ca, spre deosebire de perioada dinainte de 1989 când toate exporturile si importurile erau conduse de o maniera centralizata de catre societati cu sediul în Bucuresti, dupa 1989 fiecare societate a început sa importe si sa exporte pe cont propriu. Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara a devenit Banca Agricola, si a început sa ofere servicii si societatilor care nu operau în sectorul agricol.

În 1991, au fost promulgate legea bancara si legea privind statutul BNR. Acestea au intrat în vigoare în mai 1991, si ele au condus la stabilirea unui sistem bancar pe doua nivele. Conform noii legislatii, BNR a fost desemnata "singurul emitator de moneda" si "singura autoritate responsabila cu politica monetara si de credite". Noua legislatie a conferit de asemenea BNR autoritatea de a reglementa, supraveghea si controla activitatea în sistemul bancar, în acelasi timp, au fost înfiintate banci comerciale sub forma de societati pe actiuni, în conformitate cu Legea Societatilor Comerciale nr. 31/1990 si cu Legea Bancara nr. 33/1991.

La sfârsitul lui 1991, în România functionau patru banci cu capital de stat, patru banci cu capital privat si cinci sucursale ale unor banci straine. Casa de Economii si Consemnatiuni a continuat sa ofere servicii comerciale bancare, fara a avea însa un rol bine definit, în ciuda intrarii pe piata a unor noi banci, cele patru mari banci de stat au continuat în primii ani de reforma sa domine sectorul bancar, facând în special uz de reteaua mare de clienti si sucursale. Totusi, aceste banci, poate cu exceptia BRD, au purtat povara creditelor neperformante, mostenite de la regimul comunist.

La sfârsitul lui 1991, a fost înfiintata Banc Post, o alta banca de stat, ca rezultat al despartirii serviciilor postale de cele de telecomunicatii din cadrul Regiei Autonome de Posta si Telecomunicatii. Banc Post a devenit operationala începând cu 1992, cu un capital social de doar 900 milioane lei, care a crescut la 8 miliarde lei la sfârsitul lui 1993. Clientela de baza a Banc Post era constituita din serviciile publice, respectiv Posta Româna, RomTelecom si SNCFR, compania de cai ferate de stat, dar Banc Post si-a dezvoltat în acelasi timp si serviciile catre populatie.

În 1992 a aparut Eximbank, al carui obiectiv principal era promovarea exportului prin punerea la dispozitie de garantii financiare, asigurarea si reasigurarea creditelor de export.