Moneda și crizele financiare

Criza - Definiţii

Aproape în orice domeniu al activităţii umane există preocupări privind disfuncţionalităţile care pot să apară în interiorul lui şi, de aceea, se studiază cauzele, modul de apariţie şi manifestare a acestora, consecinţele lor. Crizele sunt astfel de disfuncţionalităţi. Ele au implicaţii majore în viaţa şi activitatea oamenilor, cu consecinţe şi urmări aproape întotdeauna nedorite. Poate, de aceea, majoritatea domeniilor ştiinţifice şi-au elaborat propria lor concepţie despre crize.

Zamfir şi Vlăsceanu au definit criza ca fiind o perioadă, in dinamica unui sistem, caracterizată prin acumularea accentuată a dificultăţilor, izbucnirea conflictuală a tensiunilor, fapt care face dificilă funcţionarea sa normală, declanşându-se puternice presiuni spre schimbare.

Orice organizaţie poate fi la un moment dat confruntată cu o criză care-i periclitează funcţionarea şi imaginea pozitivă. Mai mult, o criză prost gestionată poate să aducă atât prejudicii organizaţiei, cât şi se poate transforma într-un pericol social ( criza minerilor din 1999 ).

Gestionarea cu succes a situaţiilor de criză reprezintă o misiune extrem de dificilă care implică dimensiuni cum ar fi capacitatea de prevedere a crizelor pentru organizaţia în cauză, realizarea cu anticipare a unor scenarii pentru fiecare situaţie prevazută, precum şi un răspuns prompt al apariţiei ei.

O altă definiţie a crizei a fost dată de Patrick d’Humieres : O criză este o situaţie neaşteptată, care pune în discuţie responsabilitatea organizaţiei în faţa marelui public şi care ameninţă capacitatea ei de a-şi continua în mod normal activitatea.

Din toate astea se pot desprinde câteva caracteristici ale crizelor:

- Declanşarea lor neaşteptată,

- Impactul asupra organizaţiei ca întreg ( chiar dacă iniţial se declanşează la nivelul unor secţiuni din organizaţia respectivă – angajaţi, servicii, public, produse, etc. )

- Existenţa unor efecte negative,

- Efectele negative pot viza atât planul material ( producţia, vânzările ) cât şi planul simbolic, prin deteriorarea imaginii organizaţiei.

În această ordine de idei se disting ca fiind incidente ( afectează fizic doar un sistem al organizaţiei ), accidente (afectează fizic întreaga organizaţie ), conflicte (afectează simbolic un subsistem al organizaţiei ), şi crize (afectează simbolic întrega organizaţie ). Deşi această distincţie poate fi utilă pentru clarificarea noţiunii de criză, se pot observa că orice accident este de fapt şi o criză, deoarece implică pierderi materiale şi chiar umame, iar în cazul în care există şi cauze interne, se ridică semne de intrebare asupra funcţionalităţii organizaţiei.

Criza este un simptom extrem de evident prin faptul că ea relevă conflictul deschis, confruntarea. Violenţa este un semn indubitabil al crizei, obiectivat în faptul că oamenii întrec măsura şi se lasă dominaţi de sentimente şi instincte primare. Comportamentul lor normal încetează iar ei săvârşesc uneori acte necugetate.

Conflictele ce au loc pe plan internaţional sunt considerate drept crize. Recunoaşterea şi evaluarea lor impune analiza contextului în care se pot produce, cunoaşterea dinamicii riscurilor şi amenintărilor în raport cu natura şi categoria intereselor pe care acestea le-ar compromite, aprecierea nivelului contradicţiilor interne, zonale sau regionale: dezechilibrele economice, tehnico-ştiinţifice, politice, culturale; raporturile de forţe puternic afectate; prăbuşirea unor sisteme economice, politice şi de securitate; fenomenele care generează ameninţări şi provocări; nerespectarea sistemului de tratate care garantează pacea şi securitatea etc.

Tipurile de crize

Tipurile de crize pot fi stabilite in functie de criteriile pe care le aplicam in clasificare: tipul de solutii oferite la provocarile mediului social; tipul de mediu in care are loc criza; domeniul in care apare criza; urgenta rezolvarii crizei; nivelul la care apare criza.

1. Dupa tipul de solutii si modul de rezolvare, identificam:a) crize de dezvoltare; b) crize de legimitate; c) crize de onestitate; d) crize de competenta.

2. Dupa tipul de mediu: a) crize interne; b) crize externe.

3. Dupa domeniul in care apare criza: a) crize politice; b) crize economice; c)

crize ideologice; d) crize culturale; e) crize de comunicare; f) crize de imagine.

4. Dupa urgenta rezolvarii: a) crize imediate; b) crize urgente; c) crize sustinute.

5. Dupa nivelul la care apare criza: a) crize locale; b) crize nationale; c) crize

zonale; d) crize continentale; f) crize mondiale.

Criză financiară reprezinta pierderea încrederii în moneda unei ţări sau în alte active financiare ale acesteia, fapt ce determină investitorii internaţionali să îşi retragă fondurile/ banii din ţara respectivă.

Marea criză economică

Marea criză economică sau Marea depresiune a fost o perioadă caracterizată printr-o scădere dramatică a activităţii economice mondiale. Primele semne ale crizei s-au manifestat încă din anul 1928 insa criza a debutat la 29 octombrie 1929 prin crashul bursier de la New York. Titlurile listate au pierdut 60%-70%, s-a redus considerabil activitatea industriala. Pana la sfarsitul lunii, posesorii de actiuni ai marilor companii nationale au pierdut peste 15 miliarde dolari, pana la incheierea anului, aceasta cifra ajungand la 40 de miliarde. La scurtă vreme a afectat cea mai mare parte a Europei.

Cauzele crizei au fost multiple si variate ca surse. Dezbaterea teoretica asupra cauzelor si interpretarilor celei mai mari crize a capitalismului modern inca nu s-a incheiat. Cel mai adesea, criza a fost explicata prin dislocarea comertului mondial si a economiilor nationale in timpul primei conflagratii mondiale. Alti specialisti au explicat criza printr-un accident de parcurs al liberalismului sau prin excesul de rationalizare economica, indeosebi in S.U.A si Germania, unde maximumul de organizare a productiei si a muncii a fost insotit de maximumul de somaj. Pierre Milza si Serge Berstein considera ca trei factori destabilizatori au fost in principal vinovati de aparitia crizei: un consum infranat de permanenta comportamentului de austeritate si economisire, mosteniri ale unei civilizatii rurale ce privea cu suspiciune si chiar revoltator facilitatile de satisfactii materiale oferite de productia industriala de masa;efortul de investitii din anii ‘20 a fost insotit de riscuri si dezechilibre ca si derapaje financiare; abuzul de credite de consum si de speculatii bursiere care s-a practicat in S.U.A in anii primului deceniu interbelic.

Criza s-a manifestat in principal prin scaderea dramatica a preturilor care la randul ei a antrenat o puternica contractie a valorii productiei, crestere brusca a somajului si a falimentelor comerciale si industriale. Cu exceptia URSS, lumea intreaga a fost atinsa, si doi ani de criza, cu atat mai usor cu cat nu regasise dupa un deceniu de la sfarsitul conflagratiei, un echilibru economic satisfacator.