Motivații Generale ale Crizelor economico-financiare din Lume

Criza economică: trecut şi prezent

Criza economică din anul 1929 / Criza economica din anul 2007-prezent

Criza din 1929- 1933 s-a declanşat datorită măririi ratei dobânzii de către FED,

precum şi a aplicării unor măsuri protecţioniste care au dus la contracţia

comerţului internaţional. Deci criza a apărut datorită măsurilor de tip

intervenţionist, aplicate în momente nepotrivite care se bazau pe evaluări

greşite. În plus colaborarea dintre instituţiile statului a fost una proastă.

Criza din 2007-prezent îşi are sursa în expansiunea creditului ipotecar, încurajată

de micşorarea repetată a dobânzii de către FED şi în creditarea populaţiei cu

venituri mici pentru achiziţionarea de case.

Criza prin care trecem este provocată tot de măsuri de tip intervenţionist, dar aplicate pe o perioadă mai lungă de timp, decât în anii 20-30 şi care acoperă unul sau mai multe cicluri economice de durată scurtă sau medie. Aceste măsuri de tip intervenţionist diferă însă de cele de acum aprox 80 de ani. De exemplu politica monetară aplicată de SUA în ultimii ani se situează la polul opus.

Spre deosebire de anii 1929-1930 nu a existat nici o organizaţie gen UE sau NAFTA (North American Free Trade Agreement- Acordul Nord American de Comerţ Liber), nu a adoptat măsuri de ordin protecţionist în comerţul internaţional. Este adevărat că legăturile dintre stat şi economie sunt mult mai puternice decât cele din 1929.

Ţările occidentale colaborează pentru diminuarea efectelor crizei de pe piaţa

financiară, pe când în anii 30" nu exista un mecanism de consultare, informare sau

de cooperare. În anii 30" oamenii politici nu s-au gândit la salvarea băncilor

prin injectie de lichidităţi, cum se procedează acum.

În orice caz, măsura de salvare a sistemului bancar se aplică diferit de la țară

la ţară. SUA preferă un model mai liberal de salvare a sistemului bancar, pe când

europenii unul mai socialist, dar altfel decât s-a prezentat în presa românească.

Crahul bursier din anul octombrie 1929, care se va transforma într-o lungă

depresiune economică ce va intuneca toată perioada anilor '30, se reflectă

inițial în prăbușirea producției, investițiilor, prețurilor şi veniturilor, ca și

a comerțului internațional, dar și prin înmulțirea falimentelor și creșterea

vertiginoasă a șomajului. Totuşi nu există nici un dubiu că acest crah de pe Wall

Street ocupă un loc esențial în procesul de declanșare a crizei, punând in

evidență slăbiciunile gestiunii americane, ruinând tot sistemul de credit lipsind

factorii de decizie de posibilitatea unei reacții eficiente.

MAREA CRIZĂ ECONOMICĂ DIN ANII 1929 – 1933

I Premisele crizei

America tocmai isi revenea dupa primul razboi mondial iar economia intra intr-o noua era. Dezvoltarea fara precedent a inovatiilor tehnice si stiintifice din timpul razboiului si imediat dupa, a creat o prapastie intre capacitatea industriei de a genera produse competitive si capacitatea salariatilor de a le cumpara, in timp ce rata de economisire a populatiei cu venituri peste medie era mai mare decat cresterea oportunitatilor de investitii, ceea ce a dus la o crestere fara precedent a preturilor unor active – actiuni si imobiliare in principal. Activitatea economica a explodat in perioada 1920-29, indicele productiei industriale calculat de FED crescand de la 81 de puncte in 1920 la 114 in 1929 (deci o crestere de 41%), in timp ce rata medie anuala de crestere a PIB-ului SUA in aceeasi perioada a fost de 4.6%. Ben Bernanke mentioneaza intr-o carte publicata in 1983 ca intre 1925-1929, industria SUA a produs aproximativ jumatate din totalul productiei industriale a lumii.

Insa conform NBER, toata aceasta perioada de crestere economica a fost marcata de trei recesiuni de mai mica amploare: prima recesiune a durat 18 luni, in perioada ianuarie 1920 – iulie 21 si a dus la scaderea PIB cu 2%, a doua a avut loc intre mai `23 si iulie`24 iar a treia intre octombrie `26 – noiembrie`27, insa fara sa aiba implicatii economice serioase. Tot in aceasta perioada, FED a inceput sa utilizeze politica monetara in scopul atenuarii fluctuatiilor ciclurilor economice iar sfarsitul primei recesiuni mentionate anterior a fost grabit de noua atitudine a FED care, prin imprumuturile pe care le-a acordat in special bancilor, a dus la cresterea investitiilor in economie, cu efect direct in cresterea PIB.

In ceea ce priveste bursa, aceasta a crescut spectaculos timp de 8 ani inainte de 1929, indicele Dow Jones crescand cu peste 600% (de la 63.9 puncte in 24 august 1921 la 381.17 puncte in 4 sept. 1929) iar motivele au fost urmatoarele (cf American History 102):

1. Cresterea numarului investitorilor

Investitiile la bursa au fost vazute drept o cale usoara de imbogatire (easy money) si se estimeaza ca in orice moment al perioadei 1925-29, cel putin 4 milioane de americani detineau actiuni la bursa. Intrarea permanenta a unor noi investitori concomitent cu iesirea altora, a asigurat un flux continuu de „bani noi” in piata ceea ce a dus la o crestere fara precedent a pretului actiunilor.