Negocierile în Condițiile Globalizării Afacerilor

1. Introducere

În condiţiile lumii contemporane, participarea activă la diviziunea internaţională a muncii reprezintă o componentă esenţială a procesului de dezvoltare a fiecărei ţări.

În acest context comerţul exterior, ca ramură distinctă a economiei naţionale, reprezintă un factor important al creşterii economice determinat de internaţionalizarea afacerilor şi determinant pentru procesul de globalizare.

Dezvoltarea afacerilor internaţionale tinde să devină o condiţie de existenţă a firmelor, indiferent de mărime sau domeniu de activitate, iar consecinţa este căinternaţionalizarea şi globalizarea se constituie în trăsături fundamentale ale acestui început de secol şi de mileniu.

Internaţionalizarea tranzacţiilor comerciale, înţeleasă ca desfăşurarea respectivelor activităţi dincolo de graniţele naţionale, nu este un fenomen nou în economia mondială, în perioada postbelică aceasta căpătând un avânt fără precedent sub impulsul mai multor factori, precum: procesul de reconstrucţie postbelică, instituţionalizarea relaţiilor economice internaţionale, diminuarea progresivă a barierelor din calea fluxurilor comerciale şi financiare internaţionale, reducerea costurilor de transport şi comunicaţii, evoluţia tehnică a modalităţilor de transport, extinderea activităţii societăţilor transnaţionale.

Indiferent de mărimea entităţilor sau domeniul în care acestea îşi desfăşoară activitatea, dezvoltarea afacerilor pe plan internaţional tinde să devină o condiţie de existenţă pentru firme, iar strategia de afaceri trebuie să răspundă exigenţelor globalizării.

Evoluţia societăţii contemporane, caracterizată prin creşterea libertăţii de acţiune, oferă întreprinzătorilor un camp larg de integrare funcţională în sistemele de comerţ exterior ale Uniunii Europene şi internaţionale.

În contextul actual al globalizării economiei mondiale, funcţionarea şi dezvoltarea pe coordonate durabile a sistemelor economice presupun, în mod necesar, obţinerea de rezultate cât mai ridicate şi satisfacerea necesităţilor prezente fără a compromite posibilităţile economiilor naţionale de a-şi satisface propriile cerinţe în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Pornind de la convingerea că dezvoltarea afacerilor internaţionale tinde să devină o condiţie de existenţă a firmelor, indiferent de mărimea sau domeniul de activitate, în prezenta lucrare voi aborda aspecte teoretice privind globalizarea economiei şi internaţionalizarea afacerilor precum şi corespondenţa dintre stadiile internaţionalizării şi formele tranzacţiilor internaţionale.

2. Internaţionalizarea afacerilor încontextul globalizării economiei

Participarea activă la diviziunea internaţională a muncii reprezintă o componentă esenţială a procesului de dezvoltare a fiecărei ţări.

Exprimând relaţii care se stabilesc între ţările lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului internaţional, diviziunea internaţională a muncii este un fenomen mondial, care acţionează în cadrul unei economii mondiale tot mai interdependente.

Progresul economic al unei ţări depinde, printre altele, de gradul de mobilizare şi folosire intensă a resurselor proprii (umane, materiale şi financiare) şi de eforturile fiecărui popor ce nu se pot

izola de circuitul economic mondial.

Participarea la diviziunea internaţională a muncii şi implicit la circuitul economic mondial este de natură să potenţeze eforturile proprii ale fiecărei naţiuni şi să accelereze progresul economic

al tuturor statelor.

Ca urmare, progresul economic general al omenirii este rezultatul progresului economic al fiecărei ţări în parte şi al schimbului de valori materiale şi spirituale între acestea.

Economia mondială de astăzi nu mai reprezintă o simplă sumă de economii şi pieţe naţionale puse în contact ci un sistem global-universal, unitar prin interrelaţiile dintre subsistemele componente, dar prin structura sa, extrem de eterogen şi contradictoriu.

Structura economiei mondiale actuale este formată din următoarele subsisteme:

- economiile şi statele naţionale;

- diviziunea internaţională a muncii

- sistemul relaţiilor economice internaţionale;

- piaţa mondială;

- circuitul economic mondial, inclusive mecanismele de derulare a fluxurilor sale (mecanismul comercial, al preţurilor, monetar, financiar);

- sistemul instituţional al relaţiilor economice internaţionale, reprezentat de organizaţiile şi organismele economice internaţionale;

- sistemul juridic care cuprinde principiile, normele şi reglementările relaţiilor economice dintre ţări.