Neoliberalismul Economic - Paul Anthony Samuelson

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Liberalismul este un curent politic şi ideologic născut în perioada luptei revoluţionare duse de burghezie înpotriva feudalismului şi a monarhiei absolute, care la început revendică instaurarea unui regim parlamentar constituţional, dar care cu timpul, trădând principiile egalitare şi luptând înpotriva drepturilor clasei muncitoare, a devenit reacţionar. Doctrină politică ce vizează limitarea puterilor statului cu privire la drepturile individuale. Doctrină economică a liberei iniţiative după care statul nu trebuie să stânjenească prin intrvenţia sa jocul liber al concurenţei.

Neoliberalismul o doctrină contemporană, a luat finţă în perioada interbelică. Noţiunea „neoliberalism” a apărut, prima dată cu prilejul Colocviului „ Walter Lippmann” , desfăşurat la Paris în anul 1938.

Liberarii au acceptat practica intervenţiei statului în alte sfere ale vieţii sociale decât în cea economică Intervenţia statului înpinsă dincolo de sfera economicului este “semnul cel mai evident al crizei vechiului liberalism şi al trecerii la noul liberalism” , care a primit denumirea de neoliberalism.

Neoliberalismul economic

Două curente au dominat teoria şi practica secolului al XX-lea: dirijismul şi neoliberalismul. Liberalismul economic s-a constituit într-o doctrină economică cu trăsături distincte, inprimate de specificul economiei şi structurii social-economice româneşti.

Economistul Paul Horea Suciu încadră criza sistemului teoretic liberal în criza ideologiei orânduirii capitaliste. Doctrina liberală, doctrină a individualismului economic a devenit insuficientă şi incapabilă să dea indicaţii şi remedii cu privire la restabilirea echilibrului economiei capitaliste.

Neoliberalismul avea în concepţia autorilor săi de a depăşi criza în care intrase vechiul liberalism, de a-l scoate din această criză. Mihail Manoilescu opta pentru o selecţie şi revizuire analitică, pentru separarea a ceea ce a fost accidental , trecător de ceea ce este permanent şi esenţial în principile şi viaţa orânduirii capitaliste.

Neoliberalismul păstrează legătură strânsă cu liberalismul clasic.

a) Liberalismul clasic a promovat printre altele: inviolabilitatea proprietăţii private, posibilitatea exprimării libere a personalităţii umane, încrederea în abilitatea oamenilor de a face ce este valoros şi util pentru ei şi pentru societate, stimularea şi promovarea acelor instituţii şi politici , care protejează exprimarea libertăţii.

b) Noul liberalism-neoliberalismul va trebui să păstreze din vechiul liberalism: 1. Ideea că dezvoltarea vieţii sociale are loc pe baza libertăţii individului şi a interesului personal.

2. Sfera publică să fie cât mai elastică

3. Statul să nu fie acaparat de o singură clasă

4. Combaterea luptei de clasă

Neoliberalismul trebuie să înţeleagă intervenţia statului mai mult decât „un corectiv al exagerărilor”, ca o activitate sistematică pentru a menţine echilibrul în funcţionarea societăţii.

Elementele de bază ale liberalismului economic au fost şi au rămas aceleaşi:

a) acţiunea legirol economice obiective;

b) inviolabilitatea proprietăţii private;

c) libera iniţiativă a agenţilor economici;

d) Libera concurenţă pe piaţă şi formarea liberă a preţurilor.

În concepţia neoliberalilor contemporani, deciziile economice au trăsăturile:

- sunt autonome şi dispersate;

- sunt de natură concurenţială

- posedă sistemul lor de sancţiune automată fără intervenţia statului