O Pledoarie pentru Introducerea Raționamentului Conspirativ în Știința Economică

Introducere

În prezent, complexitatea situațiilor economico-sociale și politice gobale generează o adevărată retorică a conspirației, ce vine să ofere ordine și semnificație în momentul în care rațiunea eșuează. Rațiunea eșuează prin viciere, omitere sau neglijare. Neglijarea legăturii condiționale dintre activitatea economicăși registrele psiho-social și politic are locdatorită apelului excesiv la abstractizare și la reprezentarea matematică. Nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că aspectele economice sunt indisolubil legate de cele sociale, politice, psihologice sau culturale; că motivațiile sau intențiile particulare sunt imposibil de inserat în modele matematice. Meritul teoriei conspirației este acela de a încuraja un mod de gândire complex, sau, altfel spus, de a aduce în prim plan o serie de preocupări care nu îi sunt exclusiv particulare: determinarea contextului politic, identificarea jucătorilor principali, a intereselor și motivațiilor acestora;identificarea relațiilor de putere cu rezonanță în procesele economice naționale și globale.

Concepte-cheie

Conspirația este un concept retoric, care ține de asocierea unor evenimente semnificative cu anumite cauze, într-o manieră neoficială, alternativă sau nerecunoscută științific. „A conspira” înseamnă a unelti, a complota, a conjura (cei care săvârșesc conspirația se numesc conspiratori). Verbele, substantivele și adjectivele ce au rădăcina „conspir” derivă din latinescul conspiro, -are , care se traduce „a respira împreună”, înglobând, astfel, și sensul de colaborare în vederea săvârșirii unei acțiuni.În Dicționarul Explicativ Ilustrat al Limbii Române conspirația are sensulde complot, de acțiune secretă și ilegală împotriva ordinii publice, a instituțiilor statului; conjurație; acțiune pregătită în secret (2007, p.428).

Prezumția de imoralitate sausensul peiorativ al termenului „conspirație”sunt lesne de observat în toate circumstanțele în care sunt invocate, de-a lungul timpului: conspiraţia antisenatorială a lui Lucius Sergius Catilina (63 î.Hr),conspirația masonică a Revoluției Franceze (1789), conspirația privind asasinarea președintelui american john F. Kennedy (1963), falsele atacuri teroriste de la World Trade Center (2001), etc.

Teoria conspirațieiesteun termen genericce se referă la mulțimea teoriilor ce își propun să indice complotul ca sursă a diferitelor evenimente de importanță majoră în istoria umanității. Conspiraționismul poate fi un modus cogitandi particular sau chiarun mod general de a vedea lumea. Pentru conspiraționistul profesionist- persoana care studiază conspirațiile- evenimentele importante la nivel global sunt adesea dirijate de forțe subversive.

Gândirea conspirativă desemnează procesul cognitiv cecaută să expliceevenimentelecaproduseale unor conspirații. Evaluarea științifică agândriiconspirativeeste compromisă datorită imposibilității de cuantificare. Totuși, o modalitate parțială de accesare a gândiriiconspirativeconstă în analiza literaturii și a discursului public privind anumite subiecte ce se înscriu în sfera conspirațiilor. Dealtfel, amploarea incontestabilă a fenomenului de gândire conspirativă poate fi observată prin proliferarea constantă a temei în literatura de specialitate, în presa scrisă, în intensa activitate a site-urilor web și a forumurilor, dar și în eforturile de popularizare a documentarelor video și de susținere a conferințelor publice.

Teoriile conspirative (eng. „conspiracy theories”, fr. „théories du complot”) sunt ramuri ale unui trunchi comun -teoria conspirației- și se supun gândirii conspirative; sunt variațiuni pe aceeași temă (complotul) iar scopul existenței lor constă în indicarea cauzelor ascunse ale diferitelor evenimente. Considerăm că teorile conspirative reprezintă idei teoretice și nu simple generalizări empirice, datorită argumentației specifice și recurenței lor în variate ipostaze și momente istorice.

Sfidând canoanele științei și venind în completarea golurilor lăsate de exclusivismul raționalității, teoriile conspirației cultivă raționamentul „cui bono?” („Cine beneficiază?” sau „Pentru binele cui?), mizând pe explorarea planului informal, care îl precede, întotdeauna, pe cel formal. Este adevărat că superuzitarea acestui mod de gândire riscă dezvoltarea unui reflex de logică paranoică, însă dozarea și adaptarea sa la rigorile unui demers științific autentic ar putea conduce la obținerea unor răspunsuri relevante privind probemele socio-economice recurente la nivel global. Raționamentul conspirativ se supune individualismului metodologic, care implică tratarea fenomenelor economice în termeni de acţiuni ale indivizilor. Un astfel de raționament presupune cercetarea problemelor pornind de la identificarea intereselor și/sau a motivațiilor ce stau la baza actului economic- natura pieței fiind dată de natura actorilor care operează în cadrul acesteia, de natura forțelor care o reglementează sau controlează.