Oul - Produs Final vs Produs Intermediar

OUL- Produs final vs Produs intermediar

De-a lungul celor 21 de secole, omenirea a evoluat si implicit economiile mondiale. Datorita acestei evolutii, a cresterii aspiratiilor, dorintelor individului a crescut si s-a imbunatatit si cererea de produse, fapt ce a angrenat cresterea si diversificarea ofertei de bunuri si servicii de pe piata economica.

În economie un bun final sau un produs finit este considerat acel bun care este de preferință consumat, în loc să fie folosit la producerea unui alt bun. Bunurile de larg consum sunt considerate la fel ca și bunurile finale, singura diferență fiind că acestea sunt destinate special pieței consumului de masă. De exemplu bunurile de larg consum nu includ investițiile în obiecte prețioase, cum sunt antichitățile, chiar dacă acestea sunt bunuri finale. Bunurile intermediare sau bunurile de care dispune producătorul sunt folosite ca materie primă pentru producerea altor bunuri sau materiale ce trebuie prelucrate. O firmă poate să le întrebuințeze ca bunuri intermediare, să le producă pentru a le vinde, sau să le cumpere pentru a le folosi. În procesul de producție, bunurile intermediare pot face parte din produsul final sau pot să fie modificate fără să mai poată fi recunoscute.

Prin lucrarea de fata, am dorit sa ne indreptam atentia si sa aducem un “omagiu” unui bun ce vine din negurile timpului, inca din-naintea erei noastre, oul –acest miracol de natura animaliera, dadator de viata prin aportul complex de vitamine, minerale si elemente esentiale bunei functionari a organismului uman.

Nu apelam intamplator la acest produs, ci pentru a reusi sa scoatem in evidenta prin analiza comparativa, caracteristicile pietei de bunuri finale fata de cea de bunuri intermediare.

Dupa cum bine stim, comertul are rolul de asigurator si distribuitor de servicii si bunuri pentru consumatori, punandu-le acestora la dispozitie produse natural, transformate sau fabricate. Toate aceste bunuri si servicii oferite sunt in conformitate cu cererea de pe piata, la un moment dat, satisfacandu-se in acest mod atat nevoia de consum final cat si de consum intermediar.

Oul- produsul asupra caruia ne-am indreptat atentia- este un produs atat final cat si intermediar dupa destinatia lui in procesul de consum, deoarece el satisfice nevoia de consum direct a consumatorului- deci bun final, cat si pe cea de materie prima in procesul de productie din industria alimentara- deci bun intermediar.

Din punct de vedere al duratei de viata, el este un bun nondurabil si un produs din grupa alimentelor de baza, in functie de criteriul merceologic si al destinatiei satisfacerii nevoilor fiziologice ale populatiei de hrana.

Calitatea oului, ce primeaza si consideram noi ca este valoroasa, este aceea de bun de consum final deoarece el este destinat cu precadere utilizarii directe, a satisfacerii directe a nevoii umane de hrana. El este considerat ca aliment de baza in alimentatia publica larga. Este un aliment ce nu trebuie sa lipseasca din hrana saptamanala a omului, fiind bine stiut ca in cele circa 100 gr a unui singur ou gasim proteinele, glucidele, grasimile, minerale ca sodiu, potasiu, magneziu, fosfor, calciu, fier, un complex de vitamine: B6, B12,A, D,E si o importanta sursa de caroten ce ne asigura energia, buna dezvoltare si mentinerea unui organism sanatos. Este o adevarata perla pentru noi, oamenii, iar specialistii nutritionisti si medicii de profil confirma beneficiile ce ni le aduce acest produs natural de origine animaliera.

Sigur ca si oul, ca multe alte bunuri de larg consum, a cunoscut si o perioada a “blasfemiei” cand multi specialisti condamnau oul de purtator al vinei de crestere al colesterolului. Dupa lungi cercetari amanuntite, specialistii au infirmat acest fapt deoarece continutul de lecitina din ou este neutru din punct de vedere al aportului de cholesterol, deci nu conduce la o crestere a colesterolului.

Cu un consum mediu de 2-4 oua pe saptamana, oul este un aliment nutritiv esential, iar in lunile de iarna, de sezon rece, asigura necesarul de vitamina D si C, prevenind astfel rahitismul la copii si osteoporoza la adulti.

Oul ,desi este produs atat de gaini, cat si de rate, gaste, curci sau prepelite, in galantare (vitrine) sip e rafturile supermarketurilor in gasim in varianta oua de gaina si intr-un mic procent- oua de prepelita care se adreseaza unui public tinta mult restrans, ce le cumpara in scop curativ, precum si pretul ridicat limiteaza inca o data cererea.

Fiind o tara fundamentata pe agricultura, a condus implicit la o dezvoltare a fermelor de crestere a animalelor si a celor avicole. Astfel ca in urma cu 3 ani existau pe piata peste 82 de jucatori in sistem industrial ce asigurau un consum de 1,2 miliarde de oua pe piata autohtona dintr-un total de productie anuala de aproximativ 5,8 miliarde.

Conform statisticilor, consumul autohton este in general acelasi, cu fluctuatii in crestere a volumului in lunile octombrie-martie in sezonul rece, si de aproape 100% in perioada sarbatorilor, in special cele Pascale. O scadere cu pana la 30% se inregistreaza in lunile de vara iulie-august fapt ce este lesne de inteles, atat perioada de concedii cat si temperaturile ridicate schimba modul de hranire si preferintele consumatorului.

Pe fondul crizei mondiale declansate in ultimii ani, multe ferme avicole si-au restrans sau chiar inchis activitatea, in present inregistrandu-se 55 de ferme de profil. Atat din acest motiv, cat si datorita distributiei inegale a producatorilor- 2/3 sunt concentrati in sudul si estul tarii, in defavoarea nordului tarii unde practic productia autohtona este nula, piata de desfacere a oului este fragmentata si se confrunta cu o oferta interna scazuta lucru ce conduce la importuri massive in special din Polonia, Ungaria si Germania.

Datorita cauzelor (deficientelor) enuntate mai sus, si pretul de vanzare a oului are de suferit. Toate aceste neajunsuri la care se adauga firesc pretul de productie si de distribuire conduc la discrepante mari intre preturile de la raft, per bucata. Astfel, acolo unde producatorii isi desfasoara activitatea, pretul inregistrat de vanzare este cel mai mic la nivel national. In Calarasi, Harghita, Olt in ianuarie an current, pretul de vanzare era 0,3- 0,5 lei/bucata, iar la polul opus se aflau judetele pe raza carora nu exista producatori autohtoni cum ar fi in Tulcea, Bihor, Caras-Severin unde pretul varia intre 0,6- 0,8 lei/bucata.