Piața construcțiilor

Constructiile au reprezentat în toate timpurile una din componentele esentiale ale civilizatiei umane, constituind suportul desfasurarii principalelor activitati economice, sociale si politice. De aceea, prima mare problema a sectorului constructiilor o reprezinta identificarea unor noi orientari, pe baze rationale, care sa permita proiectarea activitatilor în constructii ca element al permanentei dezvoltari economice. O problema fundamentala a sectorului constructii în cadrul economiei europene o reprezinta eficienta, principalul deziderat al oricarei activitati economice, ca rezultat al progresului tehnic, al aplicarii imediate si corecte a investitiilor si inovatiilor tehnologice .

În Uniunea Europeana, industria constructiilor se bazeaza pe traditia îndelungata a statelor membre. Conceptul de constructie desemneaza atât cladirile cât si lucrarile de inginerie civila.

Piata Constructiilor, desi face parte din Piata Unica, se deosebeste de aceasta prin natura produselor, specificul clientilor, modul de manifestare a cererii si ofertei si prin modul de realizarea a tranzactiilor. Constituirea ofertei pe piaaa de constructii genereaza aspecte legate de segmentarea pietei, astfel, o întreprindere ofertanta nu poate sa se adreseze în mod egal tuturor consumatorilor sau utilizatorilor de pe toate pietele. Evolutia Pietei constructiilor în Uniunea Europeana. Analiza situatiei pietei constructiilor în U.E. se face având în vedere principalele componente ale pietei : constructii rezidentiale, constructii non rezidentiale si lucrari de inginerie civila. Tendintele de dezvoltare a celor trei sectoare de constructii sunt diferite de la o tara la alta, dar si între Europa de Vest si statele din Europa de Est. Conform studiilor efectuate de Federatia privind Industria Europeana a Constructiilor, s-a constatat ca piata constructiilor a crescut cu 3,4% în 1999 , cu 2,9% în 2000, iar în urmatori ani a scazut la sub 1%. Din anul 2000 cresterea a fost mai mica, sub 0,7% iar în anul 2001 de 0,6%.

In anul 2002 cresterea economica a Europei a fost mai mica decât se astepta, iar sectorul constructiilor a intrat în declin. Corelarea PIB-ului si a rezultatelor din constructii în toate regiunile Europei a aratat ca atât PIB-ul cât si rezultatele din constructii, au înregistrat scaderi; pentru piata constructiilor scaderea a fost de 0,2%; în anul 2003 s-a înregistrat o stagnare a industriei constructiilor, ca în anii 2004 si 2005, sectorul sa înregistreze o usoara crestere. În 19 tarii ale U.E. sectorul de constructii înregistreaza cresteri la un nivel mai mic decât întreaga economie, datorita slabei performante a constructiilor de locuinte. Principalele motive pentru întârzierea recuperarii sunt: aplatizarea dezvoltarii economiei mondiale; procesul de consolidare bugetara pentru toata Europa; amenintarea cresterii somajului; previziunile pesimiste de afaceri si încrederea consumatorului. În cadrul constructiei de locuinte declinul a început dupa 2004. O revenire a acestui segment de piata s-a realizat în 2005 (+1,0%). Cu toate acestea, constructiile de locuinte arata dezvoltarea cea mai putin favorabila, dintre toate sectoarele de constructii pâna în 2005. Celelalte tipuri de constructii au raspuns foarte repede la schimbarea situatiei macro economice globale, în principal datorita ajustarii descendente pentru facilitatile industriale. În România, domeniul constructiilor cunoaste în prezent o noua orientare, în directia realizarii de produse capabile sa raspunda exigentelor societatii contemporane, fie ca este vorba de exigente de natura economica, sociala sau de mediu. Principalele cerinte la care trebuie sa raspunda sectorul constructiilor în România, tara aflata în plin proces de dezvoltare si restructurare economica, sunt: asigurarea locuintelor pentru populatie; dezvoltarea si modernizarea infrastructurii cailor de comunicati; suplimentarea serviciilor urbane; rezolvarea problemelor legate de protectia mediului .

Caile de realizare a unor asemenea obiective implica o serie de eforturi conceptuale, care trebuie sa propuna solutii viabile si eficiente, capabile sa ofere metode si tehnici manageriale moderne, pentru a contribui la dezvoltarea ritmica a economiei românesti . Etapa actuala de dezvoltare a societatii umane este marcata de schimbari complexe: tranzitia la o societate informationala; cresterea continua a complexitatii sistemelor globale; criza economica mondiala; accelerarea progresului tehnic; cresterea populatiei; modificarea structurii familiei; cresterea interesului oamenilor fata de problemele dezvoltarii durabile; cresterea timpului liber; modificarea profilului uman si altele. Adoptarea permanenta si eficienta la tendintele constructiilor constituie o adevarata provocare pentru specialistii din domeniu, atât din punct de vedere competitional, cât si din punct de vedere a surselor de finantare.

2007 Anul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

În primii patru-cinci ani dupa integrarea în UE, se estima ca piata constructiilor va cunoaste o evolutie ascendenta, cu conditia ca firmele românesti sa depaseasca problemele legate de cresterea competitivitatii, adoptarea standardelor europene si deficitul fortei de munca. Dezvoltarea pietei urma sa fie determinata, în principal, de lansarea proiectelor mari de infrastructura si a investitiilor importante în dezvoltari imobiliare, pe segmentul rezidential si al spatiilor de birouri, dar si de programele de reabilitare termica a cladirilor si de consolidare a imobilelelor cu risc seismic ridicat. Cea mai vizibila evolutie urma sa se înregistreze în domeniul lucrarilor de infrastructura. Cresterea sectorului constructiilor era anticipata de majoritatea specialistilor din piata; se considera ca vor fi tot mai multi investitori interesati de zona imobiliara din Romania si ca vor conta foarte mult proiectele publice.

Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, la data aderarii, declara ca piata constructiilor din Romania are un potential de crestere de minimum zece ani, iar Presedintele Patronatului Societatilor din Constructii considera ca aceasta perioada poate fi extinsa la 15- 20 de ani. În afara proiectelor de infrastuctura rutiera si a celor rezidentiale, sectorul constructiilor hoteliere si cel al infrastructurii turistice trebuia dezvoltat in urmatorii ani, alaturi de programe de regenerare urbana. Principala problema cu care urmau sa se confrunte constructorii români era concurenta companiilor din Uniunea Europeana, cum s-a intamplat si cu tarile care au aderat în 2004, solutia fiind construirea unor consortii care sa poata intra în competitie cu acestea pentru câstigarea proiectelor mari.

Un exemplu concludent in acest sens este Ungaria, unde, dupa primul an de la integrare, jumatate din antreprenori erau din UE, 30% societati mixte si doar 20% firme erau maghiare. Desi consortiile locale au beneficiat de sprijin din partea statului, multe firme au fost cumparate, iar altele si-au încetat activitatea. Potrivit estimarilor ARACO, 20-25% din firmele românesti urmau sa-si opreasca activitatea în 2007, întrucât nu vor avea fonduri pentru rezolvarea problemelor de mediu, asigurarea unor lucrari de calitate si calificarea personalului. Producatorii de materiale de constructii anticipau, de asemenea, o crestere a pietei în urmatorii ani. Cererea pentru materialele de constructii a crescut în primii ani dupa aderare în statele care au intrat în UE în 2004, situatie asteptata si în România. Odata cu aderarea, în cele 10 tari europene care s-au alaturat UE în 2004, s-a produs o adevarata revolutie imobiliara, cu tot ce implica aceasta sintagma: cresteri fulminante de preturi, tranzactii importante si constructii de amploare. Era simplu, daca ne rezumam la aceasta observatie, sa tragem concluzia ca la fel urma sa se intample si în România. Aderarea celor 10 tari europene în mai 2004 a atras atentia investitorilor asupra întregii regiuni. În anul 2003, când Polonia, Cehia

si Ungaria se pregateau sa devina membre ale Uniunii Europene, piata imobiliara româneasca abia incepea sa devina interesanta. O serie de analisti observau la acel moment ca România devenise ceea ce Polonia însemna cu 10 ani în urma, dar erau convinsi ca tara noastra va avea nevoie de numai trei ani pentru a recupera decalajul existent.