Piața - conținut și funcții. sistemul de piețe

Piata desemneaza un ansamblu, mai mult sau mai putin spontan, de relatii de vânzare-cumparare ce au loc între agentii economici ofertanti si solicitanti de marfuri. Relatiile de piata se manifesta între persoane autonome, juridiceste egale, fiecare dintre ele urmarind interese proprii.

Notiunea de piata este deosebit de cuprinzatoare, încât o singura definitie data acesteia risca sa nu-i redea integral continutul. Privita în diferitele sale ipostaze, piata poate fi definita ca: a) piata fiecarui bun si serviciu; b) piata tuturor bunurilor si serviciilor (piata, în general); c) ca mecanism care regleaza economia.

Piata fiecarui bun (serviciu) desemneaza locul si momentul de întâlnire al cumparatorilor si vânzatorilor unui bun (serviciu), de un anumit fel, ale caror dorinte sunt exprimate prin cererea si oferta pentru acel bun (serviciu), determinate cantitativ, calitativ si structural.

În limbajul strict al stiintei economice, piata produsului (serviciului) are semnificatie numai în legatura cu un bun dat, care poate fi un produs (grâu, fonta, otel, etc.), un factor de productie (pamânt, capital, forta de munca), un serviciu (transport, turism,etc.), existând atâtea piete câte genuri (specii) de bunuri sunt destinate vânzarii-cumpararii.

Notiunea de "loc de întâlnire" a solicitantilor si ofertantilor nu este rigida. Acestia pot sau nu se întâlneasca personal într-un spatiu delimitat; întâlnirea cererilor si ofertelor se poate materializa direct sau prin ordine scrise, telex, telefon. De asemenea, pietele pot fi dispersate într-un numar foarte mare de locuri unde se desfasoara actele de vânzare-cumparare ale unui bun (pietele cu amanuntul) sau se pot manifesta ca piete concentrate (antrepozite, burse de marfuri, burse de valori,etc..). Momentul întâlnirii vânzatorilor si cumparatorilor desemneaza fie transmiterea obiectului vânzarii-cumpararii în momentul tranzactiei, fie la un termen stabilit de ofertant si solicitant.

Piata tuturor bunurilor (piata în general) desemneaza spatiul si cadrul social-economic în care au loc producerea si schimbul bunurilor care îmbraca forma de marfa, respectiv: diviziunea sociala a muncii si specializarea agentilor economici, autonomia si independenta operatorilor economici în luarea deciziilor, libertatea de actiune a acestora, concurenta permanenta dintre agentii economici, ansamblul tranzactiilor bilaterale cu titlu oneros, determinate de confruntarea cererii cu oferta,etc.

Frontierele unei piete sunt incerte si controversate; ele nu sunt definite numai prin aria geografica si clasificarile conventionale de produse (piata fiecarui bun). Concurenta se realizeaza nu numai cu bunuri de acelasi fel, ci si cu bunuri substituibile sau înrudite, între bunuri diferite si între clase de produse. Pietele câtorva produse si servicii sau ale mai multor bunuri se combina între ele; aria lor se extinde si poate fi locala sau regionala, nationala si internationala. De asemenea, mijloacele tehnice de comunicatie si modernizarea institutiilor monetar-financiare, care faciliteaza tranzactiile, au transformat sensibil notiunea de piata. Piata în general sau în definirea ei generala, reprezinta orice context de relatii în cadrul carora se realizeaza vânzarea-cumpararea de bunuri.

Piata se constituie ca un mecanism prin care se regleaza schimbul de marfuri, constând din oscilatiile permanente ale cererii si ofertei, ale pretului si volumului tranzactiilor pentru fiecare bun. Odata cu reglarea schimbului de marfuri, piata regleaza întregul sistem economic si orienteaza evolutia tuturor activitatilor si operatorilor economici. Mecanismul reglator al pietei este permanent, respectiv reproductibil, universal, adica inerent tuturor bunurilor si serviciilor care fac obiectul vânzarii-cumpararii, si esential sau principal în raport cu alte mecanisme care pot interveni în reglarea sistemului economiei de piata.