Piața secundară

Piaţa financiara se afla la intersecţia ofertei de fonduri cu cererea de fonduri in economie si se compune din doua mari segmente:

- piaţa bancara, adică ansamblul relaţiilor de credir pe termen scurt, avind la baza active fără caracter negociabil (nu exista, in principiu, piaţa secundara);

- piaţa titlurilor financiare (sau piaţa financiara, in sens restrins), adică ansamblul tranzacţiilor cu titluri pe termen lung (piaţa de capital) si titluri pe termenscurt (piaţa monetara); este compusa din piaţa primara si piaţa secundara.

E necesar sa menţionam, ca in literatura se folosesc noţiuni diferite pentru a descrie structura pieţei. Astfel, in lucrări americane piaţa de capital, componenta a pieţei financiare, desemnează atit tranzacţiile cu titluri pe termen lung cit si pe cele cu instrumente monetare. In literatura franceza noţiunii de piaţa financiara ii este preferata cea de piaţa a capitalurilor, aceasta cuprinzind piaţa creditului, piaţa valorilor mobiliare (numita in acest caz, financiara) si piaţa monetara.

Pieţele secundare pentru titluri financiare (pieţele bursiere) pot fi organizate in doua madalitati principale: sub forma de burse de valori (engl. stock exchahges) sau sub forma de pieţe interdealeri sau pieţe din afara bursei (engl. over-the-counter, OTC), numite si pieţe de negocieri.

Bursa de valori se defineşte prin existenta unei instituţii care dispune de spaţiu pentru tranzacţii, unde se concentrează cererea si oferta de titluri financiare si se realizează negocierea , contractarea si executarea contractelor in mod deschis, in conformitate cu un regulament cunoscut. Acest mod de organizare a pieţei de valori presupune centralizarea tranzacţiilor cu titluri financiare, prin intermediul unui mecanizm care asigura accesul direct si contimuu al clienţilor la informaţiile de piaţa - in speţa la preţul bursei - si executarea operaţiunilor bursiere exclusivin cadrul acestuli mecanizm. In mod tradiţional, aseasta s-a realizat prin concentrarea ordinelor de vinzare/cumparare intr-un anumit spaţiu - sala de negocieri a bursei - si efectuarea tranzactilor de către un personl specializat - agenţii de bursa. In prezent prin utilizarea mijloacelor electronice de transmitere si executare a ordinelor, tranzactile se pot realiza fără prezenta efectiva a agenţilor de bursa.

O caracteristica a ultimelor doua decenii este faptul ca piaţa bursiera tinde sa se extindă. Deoareca pentru a fi tranzactionate la cota bursei, firmele trebuie sa răspundă unor condiţii mai restrictive, s-au creat pieţe bursiere noi - piaţa titlurilor necotate, unde accesul este permis in condiţii mai puţin limitative. De exemplu, in Marea Rritanie sistemul Unlisted Securities Market, in Franţa secţiunea pieţei numita Second Marche, totodată s-au dezvoltat si aşa numitele pieţe terţe , in Franţa Hors Cote, unde pot fi tramnzactionate acţiunile firmelor tinere, constituite de regula in domenii cu mari promisiuni de profit dar si cu riscuri investitionale mari.

O expansiune deosebita au cunoscut (de exemplu, in SUA si Japonia) pieţele interdealeri sau OTC, care permit accesul la tranzacţii pentru un mare număr de titluri ce nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi cotate la bursele propriu zise. Piaţa OTC este constituita , in esenţa, din relaţiile stabilite intre comercianţii de titluri -dealerii, precunm si intre aceştia si clienţii lor, aşa incit piaţa are aici semnificaţia sa abstracta, de ansamblu de tranzacţii, in prezent aceste conexiuni sint realizate prin intermediul mijloacelor computerizate de transmitere si prelucrare a informaţiei. Astfel, piaţa OTC din SUA - numita National Association of Securities Dealers Automated Quotation, sau NASDAQ (Sistemul Automat de Cotare al Asociaţiei Naţionale a Comercianţilor de Titluri) - se intemeieaza pe o reţea de comunicaţii electronice intre dealeri. Comercianţii de titluri nu negociază direct cu clienţii, fata in fata: ei isi obţin informaţiile necesare de pe ecranele computerilor si hegociaza tranzacţiile prin telefon.

Caracteristicele burselor si a pieţelor interdealeri

Tabelul 1

Burse

Pieţe OTC

l. Localizarea tranzacţiilor, adică existenta unui spaţiu delimitat, a unei clădiri cu sala de negocieri, unde se desfăşoară , in exclusivitate tranzacţiile cu titluri

1. Lipsa unei localizări, a unei clădiri; tranzacţiile sint executate in oficiile societăţilor financiare, care acţionează ca dealeri.

2. Accesul direct la piaţa este, in principiu , limitat la membrii bursei si la titlurile acceptate in bursa.

2. Accesul este mai larg , atit pentru clienţi, cit si pentru titluri, exista numeroşi creatori de piaţa (market makers)

3. Negocierea si executarea contractelor se realizează de un personal specializat - prin diferite sisteme de tranzacţie bazate pe licitaţie publica.

3.Tranzacţiile se realizează prin negocieri directe intre vinzator si cumpărător, rolul de contraparte in tranzacţii fiind jucat de dealer.

4. Realizarea tranzacţiilor este supusa unor reguli ferme instituite prin lege si regulamentul bursei; agenţii de bursa sint ţinuţi sa respecte anumite obligaţii; 4. Reglementarea tranzacţiilor este mai puţin ferma si cuprinzătoare; de regula ea este făcuta de asociaţiile dealerilor;

5. Datorita concentrării cererii si ordinelor si a mecanizmului tranzac-ţional se formează un curs unic pentru titlurile negociate. 5. Deoarece preturile sint stabilite prin negocieri izolate, acestea pot sa varieze de la o firma de dealeri la alta.

Odată cu progresele tehnolojice se vorbeşte despre un nou tip de piaţa bursiera , piaţa electronica, respectiv aceea in care informaţia se transmite si se prelicreaza prin utilizarea unor sisteme de computere. Nu este vorba de de o piaţa diferita in raport cu cele doua categorii prezentate mai sus, ci una modernizata, organizata in conformitate cu facilităţile pe care le oferă era electronica. Pe oricare din cele doua tipuri de pieţe se pot utiliza facilităţile oferite de tehnica electronica, iar astfel de progrese s-au făcut in marile centre financiare. Chiar daca viitorul sau pare a fi pus sub semnul intrebarii de ansamblul de perfecţionări pe care le-a cunoscut piaţa financiara in anii '80 , bursa tradiţionala, cu tranzacţii publice, vacarm si emoţii, nu si-a pierdut fascinaţia pe care o exercita asupra publicului larg si nici suportul din partea specialiştilor. Sala de negocieri plina de agenţi de bursa ramine imaginea tipica a acestei pieţe.

Putem conclude ca , piaţa bursiera - care se prezintă sub forma bursei de valori propriu-zise, a pietilor interdealeri sau ca bursa electronica - este o componenta - este o componenta a pieţei titlurilor financiare. Menirea sa este de a concentra cererea si oferta de hirtii de valoare si de a asigura realizarea de tranzacţii in mod operativ, in condiţii de corectitudine si transparenta. In ultimii ani, piaţa bursiera a intrat intr-o noua etapa a evoluţiei sale: in centrele bursiere consacrate s-au luat importante masuri de modernizarevizind creşterea operativităţii si siguranţei tranzacţiilor, iar intr-o serie de tari din lumea a treia si, recent, in tari din Europa centrala si de est procesul de creare si consolidare a pieţelor de capital se afla in plin progres.