Piața și Concurența

1. PIAŢA

Economia de schimb constituie baza apariţiei, existenţei şi funcţionării pieţei. Datorită specializării agenţilor economici, satisfacerea nevoilor de consum nu se putea realiza decât prin intermediul schimbului de mărfuri. Piaţa este necesară pentru a realiza legătura dintre producători şi consumatori, oferind participanţilor informaţiile necesare pentru a putea decide ce, cât şi pentru cine să producă, dar şi ce, cum şi cât să se consume. Aceste informaţii nu pot fi ignorate în cadrul schimburilor economice.

Deşi în accepţiunea ei spaţială şi economică piaţa este locul de întalnire a agenţilor economici, vanzători şi cumpărători, care schimbă între ei bunuri sau servicii, piaţa mai poate fi înţeleasă ca fiind locul de întalnire a ofertei cu cererea, prima reprezentand forma sub care se înfăţişează rezultatele finale ale producţiei în condiţiile economiei de schimb, cea de-a doua exprimând nevoile umane solvabile.

Conceptul de piaţă cuprinde şi ansamblul fluxurilor de bunuri corporale şi necorporale, formele şi tehnicile de comerţ, suprafeţele comerciale naţionale sau internaţionale, segmentul specializat al schimbului pe o anumită categorie de mărfuri, reţelele de unităţi comerciale.

Caracterul deosebit de complex al conceptului de piaţă reiese din amploarea şi particularităţile confruntărilor dintre producători şi consumatori, vânzători şi cumpărători sau dintre creditori sau debitori, cu privire la cererea şi oferta de factori de satisfacţie, factori de producţie, resurse naturale, acţiuni, valută, resurse de muncă, brevete, licenţe, documentaţii şi servicii (tehnice, turistice, culturale, ştiinţifice, medicale sau juridice).

Piaţa poate să fie reală, când se operează cu bunuri efective şi identificabile, sau fictivă, când sunt negociate doar titlurile de proprietate asupra bunurilor.

În timp, piaţa s-a extins şi diversificat în concordanţă cu diversificarea factorilor de producţie. Însă, din cauza faptului că, uneori, costul desfacerii mărfurilor depăşeşte costul producţiei, modernizarea pieţei în ţările avansate economic este o problema de actualitate, pentru care s-au găsit noi soluţii cum sunt comerţul electronic şi globalizarea.

1.1 STRUCTURA PIEŢEI

Categorie economică extrem de complexă, piaţa are mai multe caracteristici şi îmbracă numeroase forme:

1.Piaţa apare mai întâi ca un cadru geografic (uneori abstract) în care se confruntă cererile şi ofertele. Sub acest raport piaţa poate fi locală, regională, naţională sau internaţională. Dar întinderea pieţei nu este puternic condiţionată de “punctul de vânzare”.

2. Piaţa este totodată şi un cadru temporal, întrucât timpul devine domeniul de anticipare a riscului, răgazul de reacţie şi de adaptare la condiţiile deosebit de fluide ale pieţelor. Sub acest raport putem vorbi de o piaţă reală, situată în timp şi spaţiu, ca şi de o piaţă potenţială, care exprimă intenţii de vânzare şi de cumpărare.

3. Pieţele depind şi de obiectul tranzacţiei economice; putem deosebi pieţe cu obiecte omogene (piaţa aurului, a grâului, a titlurilor de valoare) sau pieţe cu bunuri neomogene (piaţa automobilelor de pildă). De asemenea, sub acest raport este bine să reţinem patru mari categorii de pieţe parţiale: piaţa bunurilor şi serviciilor, piaţa muncii, piaţa monetară, piaţa capitalurilor.

4. Subiecţii economici influenţează piaţa prin numărul lor (număr mare - atomicitate, mic - oligo sau unic - mono), prin dimensiunea lor (putere mare sau mică de piaţă) şi prin comportamentul lor (cunoaşterea pieţei; mobilitate şi adaptare, libertate totală sau limitată la intrarea pe piaţă).

Rolul pieţei în cadrul sistemului economic rezultă în mod deosebit din funcţiile pe care ea le îndeplineşte. Două funcţii ale pieţei sunt esenţiale pentru reproductibilitatea sistemului economic:

a) Piaţa asigură legătura, contactul permanent dintre producătorii şi consumatorii de mărfuri, dintre ofertă şi cerere, dintre producţie şi consum, atât la nivel micro cât şi macroeconomic. Piaţa îndeplineşte rolul de sistem de comunicaţie a informaţiilor necesare agenţilor economici, în calitatea lor de producători şi consumatori .

Aceste informaţii se referă la cantităţile vândute şi cumpărate, la nivelul preţurilor şi tarifelor, la evoluţia cursurilor bursiere, a salariilor şi puterii lor de cumpărare, a profiturilor, dobânzii şi inflaţiei, a capacităţii de absorbţie pe diferite pieţe ( vezi fig.2.1) .