Politici și strategii de mediu privind conservarea naturii în Rețeaua Natura 2000

În prezentul articol am abordat principalele politici și strategii de mediu privind conservarea naturii în Rețeaua Natura 2000. Ce ințelegem prin politici și strategii de mediu și cum sunt ele prezente în Rețeaua Natura 2000 vom vedea în cele ce urmează.

După cum bine știm mediul reprezintă o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm în comun, iar pe fondul deteriorării ecologice avansate din ultimul deceniu, gradul de implicare şi de responsabilitate a actorilor internaţionali a crescut.

Politica de mediu reprezintă sistemul priorităţilor şi obiectivelor de mediu, al metodelor şi instrumentelor necesare atingerii acestora, fiind direcţionată spre asigurarea utilizării durabile a resurselor naturale şi prevenirea degradării calităţii mediului înconjurător.

Primul pas în politica şi strategia de mediu este stabilirea priorităţilor. Odată stabilite priorităţile, trebuie alese instrumentele de aplicare a politicii de protecţie a mediului.

Reţeaua Natura 2000 reprezintă o reţea de arii naturale protejate la nivel european, ce beneficiază de măsuri şi planuri de gestiune care permit menţinerea lor pe termen lung. Aceasta a apărut la iniţiativa Uniunii Europene în 1992 şi are la bază două directive: Directiva Habitate 92/43/CEE şi Directiva Păsări 79/409/CEE. România a stabilit aceste directive prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice prin care garantează în art. 1 conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural.

Art. 3 din Directiva Habitate instituie reţeaua europeană de zone de conservare sub numele de Natura 2000 cu scopul de a proteja ariile care adăpostesc habitate naturale.