Potențialul economic și de populație al României în cadrul Uniunii Europene

Cap. I – Potentialul Economic al Romaniei

De-a lungul ultimilor ani, oamenii politici naţionali (cât şi internaţionali)

şi-au pus din ce în ce mai des problema rolului pe care România îl poate ocupa, în

deosebi în cadrul european din punct de vedere politic, economic dar şi social.

Continentul european a suferit o serie de schimbări geografice, politice şi

economice în particular în secolul XX. Cele două Războaie Mondiale care au

perturbat spaţiul european pentru mai bine de zece ani, regimurile totalitare, crizele

economice, căderea comunismului în Europa centrală şi de Est, sunt numai câteva

din evenimentele cele mai importante care şi-au pus amprenta asupra trecutului

acestui continent. În ciuda tuturoracestor episoade istorice, deseori devenite tragice

pentru întreaga Europă, începând cu mijlocul anilor '90, acest continent a cunoscut

o transformare general valabilă, oschimbare de direcţie. Un exemplu în acest sens

este dat de înfiinţarea Comunităţii Europene a Carbonului şi Oţelului (CECO) care

avea să poarte numele mai târziu, de Uniune Europeana.

Prin urmare, este important de subliniat faptul că atunci când vorbim de

Europa, automat, în ziua de azi ne gândim în primul rând la Uniunea Europeană şi

la tot ceea ce a însemnat şi înseamnă pentru România acest actor internaţional.

Prin structura sa, prin funcţiile sale, precum şi prin proiectele sale viitoare, UE se

detaşează net de ceilalţi actori internaţionali. Rolul său se va intensifica de-a lungul

timpului. În acest sens, încă de la început, Uniunea Europeană a reprezentat un

instrument pentru stabilirea unei noi ordini europene.

Din această perspectivă, de-a lungul timpului, conştiinţa romanească îşi

descoperă noi necesităţi si obiective spirituale, cu profunde urmări culturale si

ideologice:

reabilitarea si emulaţia europeana, depăşirea stării de subdezvoltare, dorinţa de

integrare şi, poate mai mult decât toate acestea, recunoaşterea, validarea din partea

Europei a acestor eforturi si progrese. România, în calitate de ţară post-

comunistă, a făcut şi face în continuare demersuri importante pentru a se afirma

pe plan european, pentru a-şi putea contura propriul rol politic, economic şi

social. Astfel, în decembrie 2004 au loc negocierile de aderare la Uniune. Un prim

pas este făcut la data de 1 februarie 1993, atunci când are loc Semnarea Acordului

de Asociere a României la Uniunea Europeana (Acord European). Într-o istorie

mai recentă, mai exact la 25 aprilie 2005, alături de Bulgaria şi de reprezentanţii

celor 25 de state membre, are loc semnarea Tratatului de aderare la

Uniunea Europeană.

Raportul de monitorizare prezentat de Comisia Europeană la 16 mai 2006

apreciază că România va putea fi pregătită pentru aderare la 1 ianuarie 2007, cu

condiţia rezolvării unui număr de aspecte restante.

După cum am putut observa, de-a lungul anilor, România a făcut paşi

importanţi în vederea conturării noului său rol în cadrul spaţiului european (post-

comunist), spaţiu care se arată a fi într-o permanentă schimbare şi dezvoltare.

Deseori vedem cum percepţia internaţională asupra rolului pe care îl are

(sau îl poate avea) România în Europa, este mai degrabă una greşită. Altfel spus,

românii sunt percepuţi ca un important fenomen de imigraţie, de sărăcie şi chiar de

infracţiuni. Din punctul meu de vedere, acestea nu sunt decât o serie de

prejudecăţi, de catalogări pe care alte ţări le-au impus României. Plecând de la

trecut ei comunist şi ajungând la prezent, întreg poporul român este nevoit să facă

faţă unor "etichete" care nu fac altceva decât să reliefeze tot ce e mai rău la noi în

ţară. Însă, întrebare care se pune este: De ce trebuie să comparăm starea

economica, politică şi socială din ţări precum Spania, Portugalia, Franţa

cu cea existentă în România, atâta timp cât se ştie foarte bine că este vorba de o

comparaţie falsă. Altfel spus, puţini sunt aceia care conştientizează că şi Portugalia

şi Spania, la rândul lor, imediat după dictatura lui Salazar şi a lui Franco, au fost

nevoite să facă faţă unei situaţii economice precare, fiind astfel considerate, înainte

de integrarea în Uniunea Europeană, ca fiind cele mai sărace ţări ale Europei

occidentale. În aceiaşi situaţie se află şi România, adică este evident că se fac

progrese reale, vizibile în economie, politică, însă, cu toate acestea, România este

încă vehement criticată pentru situaţia sa internă. Unii demnitari români chiar

susţin cum că, în momentul aderării la Uniunea Europeană, România va fi chiar

mai pregătită decât alte ţări în clipa când au intrat in UE.