Prețul

Problematica preturilor a suscitat de-a lungul istorie stiintei economice ample dezbateri si controverse, generate de complexitatea deosebita a acestui concept, ca si de multitudinea factorilor ce intervin in procesul formarii si evolutiei pretului. Teoria preturilor constituie astfel un domeniu prioritar al stiintei economice, toate scolile si curentele de gandire economica acordandu-i un loc central. De astfel, dupa cum s-a mai aratat, neoclasicii au definit economia ca stiinta a formarii si evolutiei preturilor.

Pretul exprima cantitatea de moneda ce trebuie platita la un moment dat, pe o anumita piata, pentru achizitionarea unei unitati de bun respectiv. El reprezinta cea mai generala forma de masurare economica, denumita si monetara; sintagma pretului fiind, in prezent, una din cele mai complexe categorii din teoria economica.

Inca din antichitate s-a intuit ca pretul masoara ceva fara sa se fi explicat ceva anume. Astfel, Aristotel arata ca, in procesul schimbului, pretul exprima comensurabilitatea marfurilor, desi echivalenta a doua lucruri diferite clitative i se parea nenaturala.Prima explicatie a raportului de schimb a realizat-o,dupa doua milenii,Adam Smith care afirma ca”munca este masura reala a valorii de schimb a tuturor marfurilor”.Teoria preturilor pe baza valorii –munca a fost dezvoltata ulterior de catre reprezentantii economiei politice clasice,indeosebi de catre David Ricado care a elaborat un adevara tratat asupra valorii ca substanta comuna a marfurilor.

Definirea pretului ca expresie banesca a valorii marfii si mai ales explicarea procesului formarii lui pe baza teoriei valorii-muncaau intimpinat inca de la sfirsitul sec.al XIX-lea o puternica opozitie.astfel,scola noclasica a fundamentat teoria subiectiva a valorii,dupa care pretul unui bun este determinat de utilitatea marginala si raritatea acestuia.Pe baza lor se formeaza si evolueaza cererea,care se afla de fiecare data intr-un raport de marimecu oferta,determinind nivelulsi dinamica pretului.Daca dupa clasici aceasta este determinat in principal de conditiile de productie ale marfii, dupa neoclasici,rolul decisiv in formarea pretului revine pietei unde se manifesta utilitatea si raritatea bunurilor.

Teoria moderna a pretului incepe cu contributia Scoliide la Cambridge,care avanseaza asa- numita”teorie a pretului fara valoare.Se pleca de la premiza ca cele doua teorii anteriore sunt doar explicatii incoplete sau solutii partiale privind natura si formarea pretului.’’A se intreba daca pretul unui bun este dat de consumul de factori de productie ori de utilitatea marginala si raritatealui-arataA.MARSHALL-este sinonim cu a te intreba daca o coala de hartie asezata intre lamele unei forfece este taiata de lama de jos sau de cea de sus.”

In consecinta, pretul este determinat atat de consumul de factori de productie, cat si de utilitatea maginala si raritatea bunulu ;sub primul aspect pretul exprima conditiile producteisi interesele purtatorului ofertei ,iar subcel de-al doilea aspect el exprima interesele purtatorului cererii. Confruntarea acestor interese, inteleasaca un proces de negociere si ajustarea reciproca,determina raportul dintre cerere si oferta si,infinal,pretul la care se tranzactioneaza bunul pe piata.Din acest punct de vedere ,pretul este considerat un rezultat firesc al functionarii pietei concurentiale,un determinant al celor doua forte ale sale-cerere si oferta.

Teoria moderna a pretului,adica”teoria determinari pretului prin cerere si oferta este frumosa prin simplitatea ei totusi puternica prin spectrul de aplicare”.Acesta nu insemna insa ca cererea si oferta sunt singurele forte care determina nivelul si evolutiapretului in economia reala.Atunci cand preturilese formeaza si evolueaza in mod liber pe baza conditilor pietei,acesatea se numesc preturi libere.In afara de cerere si oferta,teoretic nu exista alte forte suficient de puternice pentru a stabili nivelul pretului si a-i determina evolutia.Estesituatia ideala pe care o intalnim in modelul pietei cu concurenta perfecta , unde oricare dintre participantii pe acesta structura de piata este cea ce teori economica numeste un primitor de pret.

In economia contemporana dominate sunt,insa,structurile de piata cu concurenta imperfecta.In cadrul acestor structuri pot exista firme sau un grup de fime care dispun de suficienta fota si mijloce pentru a influienta si a determina nivelul pretului.Datorita puterii lor de piata ,ele pot vinde cantitati diferite la preturi diferitesi, in consecinta,cauta preturilecele mai profitabile,respectiv sunt cautatori de preturi.

Preturile care sunt rezultatul politicilor si deciziile marilor firme sunt „preturi administrative”.Desi exista moduri si noante diferite de interpretare a acestor preturi, idea de baza consta in evidentierea faptului ca in cadrul structurii pietei contemporane exista preturi in a cror formate politicile marilor firme sunt esentiale .

In procesul formarii preturilor pe anumite piete pot interveni si alte centre de putere care sunt cele ale autoritatii publice.Preturile rezultate din mecanismele pietei,dar pe baza unor reglementari ale administratiei publice (normative referitore la costuri cote detaxe si inpozite indirecte,stabilirea unor limite de variatie sau plafoane de pret etc.)se numesc preturi reglementate. Gradul in care preturile respective sunt reglementate depinde de particularitatile diferitelor tipuri si forme de piete,precum si de obictivele politicilor de preturi adoptate de stat.

Cele trei categori de preturi analizate mai sus –preturi libere, administrate si preturi reglementate-se disting dupa modul de formare al lor si se intalnesc in cadrul tranzactilor de vanzare-cumparare a produselor (bunuri de consum si bunuri de productie) , cat si pe celelalte piete.In cadrul acestora din urma, preturile cunosc forme specifice si poarta denumiri adecvate, cum sunt : salariul, rata dobanzi, renta si chiria, cursul titlurilor financiare, cursul valutar.

Toate categoriile si formele de pret sunt expresi monetare si suporta in timpdeprecierea banilor. Pentru a cunoaste ce se intampla cu pretul unui bun in timpul periaodei inflationiste se foloseste alaturi de pretul absolut si pretul relativ.

Pretul relativ este pretul unui bun exprimat in bani sau cantitate de moneda care trebuie platita pentru a achzitiona o unitate din bunul respectiv.De exemplu: un kg grau=5000 lei; un kg carne=100 000 lei; un litru benzina=25000 lei; o ora de munca=25000 lei ; 1$=35000 lei.

Pretul relativ este pretul unui bun exprimat in functie de pretul altor bunuri :un kg carne = 2 salari orare.In general, pretul relativ poate fii determinat prin compararea modificarii pretului respectiv media modificarii tuturor celorlalte preturi care este numita nivelul general al preturilor.Astfel in timpul unei perioade, pretul graului a crescut cu 10%, iar nivelul general al preturilor a crescut cu 25%, atunci pretul relativ al graului a scazut; cu toate ca pretul absolut al graului a crescut, el a devenit relativ mai ieftin .

Reducerea constanta si pe o perioada indelungata a preturilor relative aunor produse genereaza consecinte complexe, intrucat sectoarele respective de munca inregistreaza pirderi de venituri si patrimoniu prin asa- numitul fenomen al forfecelui preturilor.Experienta Romaniei si a multor tari arata ca, intro astfel de situatie se afla preturile relative ale produselor agricole, ceea ce si explica politicile speciale adoptate in domeniul agriculturii, care urmaresc, pintre altele si protejarea lucratorilor agricoli.

Preturile se afla sub influenta permanenta a variabilelor de intrare si iesire a sistemuliu economic constituindu-se in principal mesaj de semnalizare a starii acestuia si de anticipare aevolutie sale .Rolul esential al preturilor in cadrul mecanismului economiei de piata este reliefat prin functiile acestora .