Trăsăturile economiei de piață

Satisfacerea nevoilor umane se realizează fie din producție proprie,prin autoconsum,fie apelând la produsele altora,obținute prin intermediul schimbului.

Autoconsumul desemnează procesul de utilizare a propriilor rezultate pentru satisfacerea nevoilor. El apare ca autoconsum final (care permite satisfacerea directă a unor nevoi de viață ale oamenilor) și autoconsum intermediar (destinat producerii altor bunuri care vor fi consumate de către întreprinzător). Un producător de legume realizează autoconsum final pe seama legumelor consumate de el; autoconsumul intermediar constă în folosirea legumelor pentru fabricarea de către acesta, a conservelor destinate propriului consum.

Schimbul înseamnă înstrăinarea rezultatelor propriei activități, primind în compensație alte bunuri necesare, inclusiv moneda.

Satisfacerile trebuințelor prin autoconsum și prin intermediul schimbului au coexistat și coexistă, dar, în timp, raportul dintre ele s-a modificat în favoarea schimbului.

Celor două modalități de satisfacere a nevoilor le corespund două forme diferite de organizare și desfasurare a activității economice:

- economia naturala (autarhica)

- economia de schimb (de mărfuri, de schimb monetar).

Realitatea economica nu poate fi delimitată rigid, în economie naturală și economie de schimb. Aceste forme de economie au coexistat și s-au intercondiționat. De aceea, aprecierea unei realități economice ca fiind organizată ca economie naturală ori de schimb se face după criteriul preponderenței, pe care o formă sau alta de organizare o deține în cadrul întregii activități economice.

Restrângerea economiei naturale a fost însoțită de afirmarea și extinderea economiei de schimb. Aceasta a apărut în perioada descompunerii comunităților primitive, dezvoltându-se continuu pe măsura amplificării nevoilor și mijloacelor de satisfacere a lor. În principal, această dezvoltare a fost urmarea extinderii mesteșugurilor și apoi a industriei, inaugurată de prima revoluție industrială.

Economia de schimb desemnează acea formă de organizare și desfășurare a activității economice în care agenții economici produc bunuri în vederea vânzării, obținand în schimbul lor altele, necesare satisfacerii trebuințelor. Economia de schimb reprezintă forma universală de organizare și functionare a activității economice în lumea contemporană.

Caracteristici generale ale economiei de schimb

Caracteristicile generale ale economiei de schimb sunt:

- specializarea agenților economici în obținerea anumitor bunuri;

- autonomia și independența economica a agenților economici;

- monetizarea economiei;

- legăturile economice dintre agenți se desfasoară sub forma tranzacțiilor bilaterale;

- bunurile produse îmbracă forma de marfă.

Specializarea agenților economici.

Spre deosebire de producătorul “universal”, caracteristic economiei naturale, economia de schimb are la bază diviziunea socială a muncii care generează agenți economici specializați: pe profesii (ocupații), pe ramuri (activități) și teritorial.

Adam Smith a demonstrat că diviziunea și specializarea reprezintă cel mai important factor de progres pentru individ și pentru societate, este baza perfecționării forțelor productive, creșterii îndemânării, priceperii și chibzuinței, sporirii și diversificării producției. Originea diviziunii muncii în dorința naturală a oamenilor de a-și satisface mai bine trebuințele. Prin specializare și recurgerea la schimb, fiecare are posibilitatea să obțină mai mult față de situația când produce singur întreaga gamă de bunuri necesare existenței. Specializarea agenților economici într-un anumit domeniu concret poate avea numeroase determinări: tradiția, obișnuința, întâmplarea, experiența. Dar, pe masura constituirii știintei economice, s-a demonstrat că, în ultimă instanță, specializarea unui agent economic într-un domeniu sau altul de activitate are la bază interesul economic, avantajul obținut dintr-o activitate în raport cu alta. Aceasta înseamnă că deciziile de specializare se întemeiază, conștient sau intuitiv, pe teoria avantajului relativ (comparativ).