Previziune comparată

1. Tipologia previzionala

Caracterul tot mai complex al vietii economice-sociale, precum si evolutiile contradictorii ale acesteia in conditiile istorice date au condus la necesitatea folosirii unei game variate de activitati previzionale ( in principal prognozarea , programarea si planificarea ) si de instrumente previzionale corespunzatoare ( prognoze, programe si planuri ) , constituind -toate acestea – tipologia previzionala.

1. Prospectiva si prognoza

Forma cea mai elementara de anticipare a viitorului o constituie prospective . Ea constituie o constructie intelectuala a unor viitori multipli posibili si verosimili , oferind o reprezentare logica , dar sumara a evolutiei in perspective a unor fenomene si procese. Se obtine astfel o prima imagine ,o prefigurare sugestiva a perspectivei , sugerand indeosebi ce se va intampla si mai putin cum si cat de ample vor fi aceste evolutii.

De regula , studiile prospective pregatesc terenul pentru intocmirea de prognoze dar pot oferi indicii importante si pentru alte categorii de previziuni .

Prospectivismul este o stare de spirit, izvorata din necesitatea de a se lua decizii intemeiate , nu numai static , pe baza consecintelor din trecut si a realitatilor actuale , ci si in mod dynamic , urmarind implicatiile acestor decizii in viitor si modul in care elemente previzibile in viitor pot influenta deciziile din prezent . Prin urmare , gandirea prospectiva face ca orice decizie actuala sa capete un dublu character: pe de o parte , ea determina sau orienteaza viiotrul , iar , pe de alta parte , ea este conditionata de viitor .

Prognozarea este o alta forma de activitate previzionala din care se apreciaza evolutia probabila a fenomenelor si procedeelor sub forma unor variante , avand la baza urmatoarele elemente de conditionare:

- experienta anterioara;

- cerintele prezente si de durata;

- tendintele conturate si care vor fi prezente si in viitor ;

- schimbarile previzibile ce vor avea loc ;

- marja de risc provocata de evolutiile probabile si de factorii imprevizibili ;

- sugestiile oferite de studiile prospective ;

Variantele de prognoza au menirea sa ofere solutii practice in prezent , in perspective unui orizont delimitat lucid , care sa fie relativ dezirabile sau cel putin acceptabile .

In domeniul economico-social , prognoza indeplineste urmatoarele atributii :

a) estimeaza implicatiile , in perspectiva , ale tendintelor conturate si durabile ;

b) apreciaza evolutiile probabile luand in considerare , atat tendintele , cat si alti factori conditionali ;

c) identifica solutii posibile , variante , cu avantaje si dezavantajele fiecareia ;

d) ofera elemente de judecata pentru alegerea variantei optime ;

e) sugereaza elemente convenabile si pertinente de interventie si influentare a activitatii economice pentru corectarea eventualelor abateri de la traiectorii anticipate, preferabile ;

f) ofera o paleta de posibilitati determinate cantitativ , pentru elaboraea de previziuni , pe termene mai scurte sau cu character mai detaliat si mai operational.

Orizontul de timp al fiecarei prognoze economico-sociale este conditionat de natura problemei la care se refera sau de scopurile urmarite de utilizatori . Se disting prognoze pe termen lung , de 10-35 ani ( dincolo de care preziviunile nu mai au un character de prognoza , cid oar de ipoteza ) ; prognoze de durata medie ( 5-10 ani) , prognoze pe perioade scurte ( de 1-2 ani sau de cateva luni si chiar lunar ) .

Dupa sfera de cuprindere, prognozele economico sociale pot fi :

1. la nivel mondial , cat problemele sunt abordate atat global cat sip e grupe de tari , differentiate dupa gradul de dezvoltare , pe zone goegrafice , pe zone de interes economic , sau dupa apartenenta la diferite organizatii economice ( ex . tarile menbre ale O.C.D.E. – Oaganizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica care exista pe toate continentele ) ;

2. la nivelul economiei nationale ( macroprognoze economico sociale ) ;

3. la nivelul unor ramuri sau domenii ale vietii economico sociale ;

4. la nivel zonal , respectiv , pe unitati territorial administrative si pe alte spatii ( bazine hidrografice, cum ar fi Delta Dunarii , pe regionale de cale ferata , pe zone transfrontaliere , in zone libere , etc.);

5. pe probl;eme de sinteza ( evolutia fenomenelor demografice , pe probleme ale mediului social , in domeniul educatiei , si altele ) ;

6. la nivel microeconomic, adica la nivelul unitatilor economice si sociale ;

Este de retinut ca majoritatea prognozelor economice sociale se realizeaza in corelatie cu prognozele dezvoltatii stiintifice si tehnologice , acesta din urma , fiind practic un support essential al oricarei anticipari a progresului general uman.

2. Strategii si politici economice

Pe baza studiilor perspective si a prognozelor se intocmesc strategii si politi economice .

Strategia economica este un ansamblu de prevederi , de regula pe termen mediu sau lung , cere rezulta din :

- teoria economica , fundamentata pe criterii stiintifice , pe legile obiective ;

- tendintele fundamentale cu actiune durabila ;

- obictivele majore obtinute ;

- potential previzibil ;

- luarea in considerare a compartamentului posibil al competitorilor ( dupa regula jocului de sah) ;

- eficienta economica , tehnica , sociala si ecologica pe care conteaza .

Strategia bine fundamentata se legitimeaza ca o conceptie generala care orienteaza intreaga activitate a factorilor implicati , avand caracteristici specifice perioadei la care se raporteaza . Se pot distinde astfel :

- strategii de restructurare , cand se recompune pe baze noi sistemul socio economic respectiv ;

- strategia de redresare , dupa o perioada de insuccese si crize ;

- strategia de consolidare specifica perioadelor de inviorare , dupa trecerea etapelor de restructurate sau redresare ;

- strategia de dezvoltare , care urmareste infaptuirea unor obictive superioare atat sub aspect cantitativ , cat si calitativ fata de perioada anterioara .