Prezentarea școlii empirice

1. Prezentarea scolii empirice:

Reprezentantii cei mai importanti ai scolii empirice sunt:Peter Drucker-profesor la Scoala Superioara de Afaceri,Univesitatea New York si consilier de probleme de politica de afaceri si management al unor mari corporatii:General Motors,Crysler,IBM;Ralph Davis-profesor,fost decan al Facultatii de Management al Universitatii din Ohio;A.Sloan junior-fost presedinte al companiei General Motors;A.Chandler-profesor la Institutul de Tehnologie-Massachusetts;G.H.Symonds-fost profesor la Institutul”Stiinta Managementului”;L.E.Newman;E.Petersen;E.G.Plowman;

E.Dale-fost presedinte al Aademiei Americane de Management.

Scoala empirica a imbinat,de regula,cercetarile teoretice cu activitatea practica.Caracterul pragmatic al scolii se bazeaze pe studiul experientei managementului in vederea fundamentarii unor recomandari.care au de regula impirtanta practica nemijlocita.Reprezentantii acestei scoli acorda importanta deosebita experientei nemijlocite a managementului organizational,incercand sa demonstreze ca,in esenta sa,activitatea manageriala ramane, in principal,o arta care se invata nu atat din teorie cat din practica.

Reprezentantii acestei scolii proclama managerismul ca ultimul cuvant al stiintei managementului.

Doua sunt directiile in care s-a dezvoltat activitatea scolii empirice:pe de o parte,cercetari concrete economico-tehnico-organizatorice ale diferitelor aspecte ale managementului organizatiilor,iar pe de alta parte,cecetari sociologice cu caracter aplicativ.Intretaierea celor doua directii a avut ca urmare fatul ca”managementul stiintific”incepe tot mai mult sa se transforme intr-o teorie sociologica aplicativa.

Reprezentantii scolii empirice afirma ca managementul,ca activitate umana care se deosebeste de celelalte activitati,trebuie sa joace un rol hotarator in exercitarea unui management competent si eficient al oricarei organuzatii de afaceri.Asadar scoala empirica fundamenteaza ideea profesionalizarii managementului,adica transformarea functiei de manager intr-o profesie independenta.”Criteriul calitatii managementului va fi totdeauna succesul practic in activitatea antreprenoriale”.

Sociologia aplicativa devine in cadrul scolii empirice un domeniu deosebit al activitatii antreprenoriale.

Scoala empirica proclama necesitatea unei”teorii unitare a activitatii manageriale concretizata intr-un „sistem al sistemelor”.

Avand un dublu carecter,sociologiei industriale ii sunt proprii tendinta de a subordona cercetarea problemelor sociologice obtinerii unor rezultate economice.

2.Conceptiile principalilor reprezentanti ai scolii empirice:

2.1.Peter Druker-natura muncii manageriale

Empiricii cer ca fiecare individ care exercita o functie de management trebuie sa stabileasca cat din activitatea lui are caracter managerial si cat caracter tehnico-ingineresc. Peter Drucker a atras atentia asupra caracterului creator al activitatii manageriale,ca tocmai aceasta caracteristica a managementului este forta motrice a oricarei organizatii.Drucker a facut o comparatie interesanta intre un manager si un dirijor.

Explicand natura managementului,Drucker a aratat ca managerul indeplineste doua obligatii specifice care nu sunt practicate de nici unul dintre ceilalti lucratori din organizatie:

• prima obligatie consta in crearea din resursele disponibile a unui tot unitar,denumit „unitate de productie”.Din acest punct de vedere,managerul se aseamana cu un dirijor;

• a doua obligatie a unui manager este ca, in deciziile si actiunile sale,se ia in considerare atat prezentul cat si viitorul,perspectivele dezvoltarii companiei.

Munca managerului reprezinta un complex si indeplinirea fiecarei categorii de functii necesita o anumita pregatire profesionala si calitati diferite.Indeplinirea functiilor este obligatorie,indiferent daca managerul este constient sau nu de acesta.