Profitabilitatea și eficiența în sistemul bancar românesc

In anul 1989 in Romania existau 4 banci : Banca Nationala a Romaniei , Banca Romana de Comert Exterior , Banca de Investitii si Banca Agricola , la care se adauga si C.E.C.-ul .Dupa 1989 , Romania a fost martora multor schimbari , iar trecerea la o economie de piata a determinat cresterea continua a numarului de agenti economici privati .

Reforma sistemului bancar a inceput in 1990-1991 , prin elaborarea si abordarea unei noi legislatii bancare privind organizarea si functionarea bancii centrale si a bancilor comerciale .

Sistemul bancar din Romania este structurat pe doua nivele , respectiv o banca centrala si institutile financiare , carora prin lege li s-a acordat statutul de banci . B.N.R. este banca centrala a tarii , institutia de emisiune a statului roman . Prin noile reglementari , Banca Nationala incearca sa creeze un sistem bancar modern si , in acelasi timp , sa-si indeplineasca rolul de banca centrala . Operatiunile comerciale indeplinite pana la 1989 de Banca Nationala , au fost transferate unei noi banci comerciale (B.C.R.).

In Romania , bancile comerciale functioneaza conform legii privind societatile comerciale , legii privind activitatea bancara si pe baza licentei (autorizatiei ) acordate de B.N.R.

Sistemul bancar din România este un sistem pe două nivele, cuprinzând Banca Naţională a României şi instituţiile de credit. Acest sistem a fost introdus în decembrie 1990, fiind primul pas al procesului de reformă bancară.

Cadrul legislativ care guvernează sistemul bancar cuprinde:

- Legea privind Statutul Băncii Naţionale a României – Legea nr. 312 din 28 iunie 2004,

- Ordonanţa privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului - Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006,

- Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006 - Legea nr. 227 din 4 iulie 2007,

- Legea pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar – Legea nr. 83 din 21 mai 1997,

- Reglementări privind falimentul instituţiilor de credit - Ordonanţa Guvernului nr. 10 din 22 ianuarie 2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată, completată şi modificată prin Legea nr. 278 din 23 iunie 2004,

- Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996, privind organizarea şi funcţionarea Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

La sfârşitul anului 2010, în România funcţionau 42 de instituţii de credit. Conform Raportului publicat de Banca Naţională a României structura sistemului bancar era următoarea:

- 2 bănci cu capital integral sau majoritar de stat, 4 bănci cu capital majoritar privat autohton, 26 de bănci cu capital majoritar străin, 9 sucursale ale unor bănci străine şi o reţea cooperatistă;

- 52,7% din activele bancare sunt concentrate în primele 5 bănci din sistem;

- Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital majoritar străin este de 85,1%;

- Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital majoritar privat românesc este de 7,5% (inclusiv reţeaua cooperatistă);

- Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital controlat de stat este de 7,4%.

Ca urmare a liberalizării pieţei serviciilor, un număr de 230 instituţii străine au notificat intenţia de a desfăşura activitate bancară în mod direct pe teritoriul României.

Anii 2009 şi 2010 s-au caracterizat printr-o temperare a activităţii de creditare în România, băncile schimbându-şi orientarea de la expansiune rapidă către o strategie determinată de prudenţă. Instituţiile de credit şi-au adaptat, din mers, strategia, planurile de expansiune teritorială, portofoliul de produse şi au trecut la un control mai atent al costurilor operaţionale. Creşterea şomajului, reducerea semnificativă a salariilor din sectorul bugetar şi restrângerea sau încetarea activităţii unor companii au contribuit la scăderea continuă a capacităţii de rambursare a creditelor cu consecinţe directe asupra volumului provizioanelor pe care băncile au fost nevoite să le constituie şi, implicit, în ceea ce priveşte profitabilitatea. Creşterea capitalizării sistemului bancar a asigurat menţinerea adecvării capitalului la niveluri confortabile la finele anului 2010, indicatorul de solvabilitate plasându-se la nivelul de 14,66%.

Pe piaţa românească operează de asemenea instituţii financiare nebancare, precum fonduri de asistenţă mutuală, case de amanet, societăţi de leasing financiar, societăţi de credite pentru persoane fizice, societăţi de micro-finanţare, societăţi de credit ipotecar, societăţi care oferă operaţiuni de factoring, societăţi specializate în finanţarea tranzacţiilor comerciale, şi altele .