Rata dobânzii

Rata dobanzii este elementul cel mai delicat al operatiunilor de imprumut si ea depinde de un ansamblu de factori,dintre care :cererea si oferta baneasca pe piata ,preferinta pentru lichiditate a societatii respective (invers proportinala cu nivelul de dezvoltare al economiei,de regula),productivitatea capitalului,etc…

Rata dobanzii se calculeaza astfel :in marime nominala(d’n =d’r+Ri),si in marime reala(d’r=d’n-Ri),unde Ri este rata inflatiei.

Instabilitatea cheltuielilor cauzeaza instabilitatea venitului national prin multiplicator.Cu o oferta fixa de bani ,ratele dobanzii cresc atunci cand cheltuiala este anormal de ridicata.Aceasta creeaza o scadere a investitiilor ,care reduce efectul de expansiune a cheltuielilor intial ridicate .Aceasta este ceea ce inginerii numesc feetbak negatv. Cresterea ratelor dobanzii reduce tendinta de expansiune .Similar ,cand cheltuielile scad ,ratele dobanzii scad si astfel investitiile cresc.ceea ce explica scaderea initiala a cheltuielilor.Fixarea ratelor dobanzii anuleaza acest efect de stabilizare a sectorului monetar.Stabilirea ratei dobanzii este cea mai buna politica pentru care se poate stabiliza PIB-ul, atunci cand cererea de bani este instabila,dar fixarea ofertei de bani e preferabila daca instabilitatea isi are originea in cheltuielile reale.

Asupra dobanzii si rolul acesteia s-au format mai multe acceptiuni ,astfel:

1. Conceptual clasic –abordeaza dobanda ca fiind influientata de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea capitalului ,sau ca pret care trebuie platit pentru folosirea capitalului ,pret stabilit ca echilibru intre cererea globala de capital si stocul de capital oferit pe piata

2. Conceptul nonclasic- defineste dobanda ca reprezentand pretul bunurilor in momentul actual in functie de un tremen viitor.

3. Conceptual keynesista- defineste dobanda ca o recompensa pentru renuntarea la lichiditati pe o anumita perioada de timp.

Potrivit aceleiasi conceptii, rata dobanzii poate fi un instrument de influientare a volumului de investitie si de combaterea recensiunii somajului.

O contributie importanta la anliza dobanzii si a semnificatiei economice a acesteia au avut-o reprezentantii scolii Austriece ,dintre care Bohm-Bauerek care se remarca prin lucrarea “Dobanda si capitalul :un parcurs critic al teoriei economice”.Ideea de baza susutinuta de acesta poate fi formulate astfel :dobanda este o calitate fireasca a capitalului ,se formeaza fara epizarea capiatlului initial ,si se produce independent de activitatea personala a capitalului avand o durata eterna de constituire.

Iluzia monetara (a banilor ieftini) existenta in prima parte a perioadei de tranzitie a condus, practic, la imposibilitatea influientarii ratei dobanzii,motiv pentru care s-a inregistrat o crestere rapida a ofertei da moneda din economie,care nu-si gasea acoperire la nivelul economiei reale;acest lucru a condus la inregistrarea unor puternice rate reale negative ale dobanzilor,fapt ce a determinat accentuarea presiunilor inflationiste .La aceasta s –a mai adaugat si acordarea de credite subventionate anumitor sectoare economice ,aceasta reprezentand ,in fapt ,o alta sursa de perturbatii inflationiste la nivelul economiei .Se impunea astfel ca obiectiv,in aceasta directie ,mentinerea la niveluri real pozitive a ratelor dobanzii.Reducerea drastica a dobanzilor in termeni reali a condus si la reducerea cererii de bani ,autoritatea monetara fiind nevoita sa adopte noi masuri in plan monetar.

“Corelatia incerta dintre rata dobanzii si rata inflatiei ,precum si capacitatea redusa a Bancii Nationale de a influienta in mod eficace mecanismul si nivelul ratelor dobanzii din sistemul bancar si din economie constituie obstacole majore ale adoptarii ratei dobanzii drept obiectiv intermediar al politicii monetare….”

Atingerea acestui obiectiv a fost posibila abia in mijlocul anului 1997,eficacitatea utilizarii ratei dobanzii ca obiectiv intermediar al politicii monetare dand rezultate doar pe termen scurt.Pentru ca,intr-adevar,,in conditiile existentei unui nivel inalt al ratei infalatiei si al unei economii in care ratele dobanzii nu sunt structurate suficient de bine ,aceasta trebuie combinata cu urmarierea unei variabile monetare cantitative –agregate monetare.

Bancile au inregistrat diferite probleme ca de exemplu:cazul Romaniei ,cand,pe fondul demararii procesului de tranzitie la economia de piata,Banca Nationala a Romaniei a fost nevoita sa intrevina in ceea ce priveste reparitzarea creditului in economie, stabilind platforme de credit pentru fiecare banca comerciala din sistem ,tocmai in directia limitarii expansiunii exagerate a creditului neguvrenamental dimn economie. In acelasi timp ,Banca Nationala stabilea si nivelul ratelor dobanzii ce puteau fii practicate pe piata.Dar se observa o imbunatatire a calitatii portofoliului de credite al bancilor din sistem ,un un motiv care a permis Bancii Nationale sa-si restructureze portofoliul de obiective operationale,adica .de-a lungul timpului ,in cadrul tintelor operationale s-au inclus:

• Controlul creditului;

• Controlul ratei dobanzilor pe termen scurt de pe piata interbancara;

• Controlul dobanzii monetare.