Raționalizarea integrării Republicii Moldova în fluxurile financiare internaționale

Introducere

Scopul şi obiectivele lucrării: elaborarea concepţiei de inte-grare economico-financiara a Republicii Moldova; determinarea impactului influxurilor financiar-valutare asupra economiei RM şi formularea propunerilor privind administrarea lor eficientă.

Scopul lucrării constă în determinarea particularităţilor, a procesului de integrare a RM în fluxurile financiare internaţionale în condiţiile proceselor de globalizare şi identificarea căilor prin intermediul cărora integrarea financiară va genera beneficii maxime pentru economia naţională cu riscuri minime.

Procesul de integrare a RM în fluxurile financiare internaţionale este influenţată de următorii factori:

a) capacitatea scăzută a pieţei de capital de a genera fluxuri de investiţii şi atragerea interesului investitorului străin;

b) ponderea înaltă a fluxurilor capitalului străin doar în unele sectoare ale economiei naţionale (de exemplu - sectorul bancar);

c) rolul mare pe care îl exercită fluxurile de remiteri în finanţarea economiei naţionale şi alimentarea bunăstării populaţiei;

d) dependenţa majoră faţă de finanţarea externă şi fluxurile oficiale de dezvoltare.

Obiectivul modelului de integrare a RM în fluxurile financi-are internaţionale urmăreşte nu doar estimarea cantitativă a volumului de capital în economie, ci şi determinarea eficienţei intrărilor de capital străin asupra dezvoltării economiei naţionale şi creşterii bunăstării populaţiei.

Participând în cadrul organizaţiilor financiare internaţionale, ţări economic dezvoltate, exercita o influenţă în formarea politicii privind distribuirea fluxurilor financiare pentru RM, fiindcă economia naţională are posibilităţi mici de autofinanţare.

În cele mai dese cazuri, influxurile de asistenţă oficială de dezvoltare şi de credite externe sunt extinse datorită unor proiecte sau planuri de dezvoltare iniţiate de organizaţiile financiare străine sau ONG-uri, ori în urma unor acorduri, încheiate la nivel guvernamental. Deci, un indicator relevant, în cuantificarea gradului de integrare financiară, ar fi ponderea creditelor străine sau a asistenţei oficiale de dezvoltare în PIB.

Nivelul de acumulare a rezervelor are o relaţie directă cu finanţarea externă a unei economii şi cu determinarea costului acesteia. Majorarea volumului rezervelor valutare contribuie la diminuarea costului finanţării externe, ceea ce, de asemenea, duce la diminuarea ratei medie a dobânzii pe piaţă.

O altă modalitate, prin care RM devine integrată, din punct de vedere financiar, este intensificarea relaţiilor comerciale cu partenerii străini.

După părearea autorului, indicatorii de referinţă ai cuantificării integrării comerciale pot fi următorii:

1) Ponderea exporturilor totale în PIB este cel mai frecvent indicator al integrării comerţului, deoarece poate măsura gradul de dependenţă al producătorilor autohtoni de pieţele străine şi orientarea lor comercială. Datorită acestui indicator putem afirma ca RM nu prea are succese în procesul de integrare internaţională.

2) Înclinaţia spre export e indicatorul ce măsoară intensitatea comerţului unei ţări pe o anumită ramură. În prezent se poate observa o tendinţă de creşterea a exportului în RM.

3) Coeficientul de pătrundere străină, uneori, filialele cu control străin, prezente în economia unei ţări gazdă, pot fi privite ca competitori ai firmelor, deţinute de rezidenţii respectivei ţări. Acest coeficient ea în calcul contribuţia societăţilor străine la producţia locală şi totalul importurilor.

4) Volumul importului în producţia şi în exportul ţării. Este cunoscut faptul, că o parte din bunurile importate este folosită în producerea de bunuri, destinate exportului. Aceşti indicatori suplimentari măsoară importanţa importurilor în procesul de producere a bunurilor, destinate exportului. Cu cât importanţa acestora este mai mare, cu atât mai mare este integrarea producţiei în comerţul altor ţări.

5) Indicele Herfindahl pentru total exporturi şi Indicele Herfindahl pentru total importuri constituie estimarea diversităţii geografice a exporturilor şi importurilor, iar ţara cea mai internaţi-onalizată ţara se va considera cea care îşi exportă bunurile către cel mai mare număr de ţări, aflate la mare distanţă şi care nu au frontiere commune, iar RM din păcate la acest capitol mai are mult de lucru.

O contribuţie esenţială la mişcarea internaţională a capitalului este determinată de tendinţele migraţioniste ale forţei de muncă din ţara noastră în cele cu posibilităţi înalte de angajare în câmpul muncii. Acest fapt ne impune să introducem în metodologia de cuantificare a gradului de integrare financiară şi componenţa remiterilor, adică volumului transferurilor, efectuate de cetăţenii aflaţi la muncă peste hotare în ţară de origine.

Din punct de vedere al contribuţiei ţării la formarea remiterilor, indicatorii de estimare a gradului de integrare financiară pot fi: numărul migranţilor găzduiţi; ponderea migranţilor, angajaţi legal în totalul de locuri de muncă, oferite în ţara respectivă.

1. Evaluarea gradului de integrare a Republicii Moldova în fluxurile financiare internaţionale

1.1 Liberalizarea fluxurilor de capital în Republica Moldova prin prisma analizei „de iure”

În Republica Moldova, studiile economice de analiza gradului de integrare financiară nu prezintă o linie clară între conceptual de liberalizare a economiei şi liberalizare a fluxurilor de capital. În majoritatea cazurilor, ambele noţiuni sunt tratate în cadrul politicii economice, promovate de către Guvernul RM, prin atragerea investiţiilor străine directe şi promovarea exporturilor, precum şi a politicii valutare promovate de Banca Naţională a Moldovei.

După părerea autorului, liberalizarea fluxurilor de capital în Republica Moldova a fost asociată cu două evenimente majore:

1) Aderarea la Articolul VIII al Statutului FMI la 30.09.95, care a pus baza convertibilităţii monedei naţionale pentru operaţiunile contului curent şi pentru conturile de capital;

2) Semnarea Acordului de Parteneriat şi Cooperare între Comunităţile Europene şi statele lor membre şi RM, prin care s-a perfecţionat baza legislativă a BNM privind reglementarea valutară şi, astfel, a fost demarat procesul de liberalizare treptată a contului de capital.

De asemenea, este important de menţionat rolul enorm pe care îl deţine Banca Naţională a Moldovei în promovarea politicii monetare şi valutare. După criza din anii 1998, accentele, erau direcţionate spre atragerea capitalului străin în economia naţională şi redresarea economică, însă, nu prin pârghiile politicii monetare, ci prin metodele legislative – de încurajare a investiţiilor străine directe şi promovarea exporturilor, iar intervenţiile BNM au fost reduse doar la cazurile apariţiei necesităţii evitării unor fluctuaţii excesive a ratei de schimb.

Scopul principal din 2006 pentru BNM, a trecut de la “realizarea şi menţinerea stabilităţii monedei naţionale” la “asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor” .

Liberalizarea fluxurilor de capital iniţial a fost o temă controversată a politicii monetar-valutare în Republica Moldova. De la începutul independeţei, restricţiile existente impuse cetăţenilor autohtoni şi nonrezidenţilor erau motivate prin încercările BNM de a menţine un curs stabil al monedei naţionale. Hiperinflaţia exorbitantă în anii 1992 şi 1993 (1700,0% şi 2700,0%) şi 1993 (până la 104%), justifica, într-o mare măsură, impunerea unor astfel de reglementări de către autoritatea monetară centrală asupra refluxului de valută din ţară.

Potrivit celor menţionate anterior, primul pas spre liberalizarea fluxurilor de capital în RM este reprezentat de colaborarea autori-tăţilor de stat cu misiunea FMI în Moldova, conform cărora RM şi-a asumat obligaţiunea de a se abţine fără acordul FMI de la impunerea restricţiilor în domeniul efectuării plăţilor şi transferurilor la operaţiunile curente internaţionale, de la participarea în cadrul acordurilor valutare descriminatorii şi de la utilizarea practicii cursurilor multiple.

Al doilea pas important, care a demarat procesul liberalizării fluxurilor de capital în RM, a fost condiţionat de Acordul de Parteneriat şi Cooperare între Comunităţile Europene şi statele lor membre şi Republica Moldova (APC), trebuie să fie asigurată libera circulaţie a capitalurilor. De asemenea, în cazuri excepţio-nale, poate să aplice restricţii vizând schimbul valutar privind acordarea sau obţinerea creditelor financiare pe termen scurt sau mediu. În unele cazuri, se pot lua măsuri de salvgardare privind circulaţia capitalului între Comunitate şi RM pe parcursul unei perioade ce nu va depăşi 6 luni. Liberalizarea circulaţiei capital-rilor în Uniunea Europeană a fost realizată, ca urmare a aplicării Tratatului de la Maastricht, care stipulează liberalizare a mişcărilor de capitaluri ca o precondiţie pentru introducerea monedei unice.