Recenzie Capitalismul și Socialismul

Ludwig von Mises

Născut la 29 septembrie 1881, în oraşul Lemberg, pe atunci parte a imperiului Austro-Ungar, marele economist Ludwig von Mises s-a format în epoca de aur a faimoasei ‘Şcoli Austriece’. De aceea înţelegerea contribuţiilor sale vitale pentru gândirea economică nu poate fi separată de trdiţia acestei şcoli,pe care a studiat-o şi a asimilat-o. Ludwig era adept al ştiinţei ca teorie deductivă riguroasă, motiv pentru care respingea întrebuinţarea matematicii în economie. Acesta credea în viitorul libertăţii politice economice şi era sceptic în privinţa capacităţiii bigotismului intelectual de a-si impune ideile false. Într-o epocă inflaţionistă şi etatistă, era adeptul etalonui aur ş adversarul intervenţionalismului,prin care înţelegea amestecul guvernului în formarea preţurilor.

Cartea ,,Capitalismul şi duşmanii săi” este realizată pe baza a şase discursuri ale marelui economist în care abordează frontal fenomenul economic numit capitalism. Acesta face referire directă atât la caracteristicile positive cât şi a celor negative. În acelaşi timp Ludwig prezintă şi fenomene contrare capitalismului care stau în calea desfăşurării corespunzătoare a pieţei. Conform teoriei lui Ludwig von Mises, capitalismul reprezintă singura metodă în vederea dezvoltării unice a societăţii libere, în care cererea şi oferta să se formze exclusive pe piaţă,având in vedere interesele elementului pe care se bazează economia pe piaţă,consumatorul.

I. Capitalismul

În primul capitol Ludwig von Mises face o comparatie intre regimul unei persoane, înainte şi după apariţia capitalismului. Cu 200 de ani in urmă, inainte de înflorirea capitalismului, statutul social al unei persoane era fixat de la un capăt la altul al vieţii sale; acest statut era moştenit de la părinţi si apoi rămânea neschimbat. Capitalismul a apărut ca o reacţie împotriva reacţiei sociale şi economice existente în Statele Unite ale Americii şi în Europa în acea perioadă.

Producţia era puternic divizată, industriile primitive producând exclusiv în beneficiul celor avuţi(aproximativ 10% din populaţie). 90% din populaţie lucra pamântul şi nu intra in contact cu industria, aceasta fiind orientată spre oraşe. Dezechilibrul social a apărut pe măsura ce populaţia rurală sporea, apărând un surplus de persoane relativ la pământ. Acest surplus nu işi găsea de lucru în agricultură şi nici în industrie deoarece erau împiedicaţi. O parte din acei oameni săraci, care nu îşi găseau locul în societatea engleză, au încercat să îşi organizeze mici ateliere, în care se puteau produce anumite bunuri. Aceste bunuri erau mai ieftine faţă de cele produse până atunci, fiind destinate tuturor oamenilor. Acesta reprezintă inceputul producţiei de masă, principiul fundamental al industriei capitaliste.

Astăzi, in ţările capitaliste, există o diferenţă relativ mică între nivelul de trai al aşa ziselor clase superioare şi, respectiv, al celor inferioare; ambele se bucură de hrană, îmbrăcăminte şi adăpost. Sistemul capitalist nu a fost numit “capitalism” de un adept al său, ci de un individ care îl consideră cel mai rău dintre toate sistemele istorice. Omul acesta se numea Karl Marx. Cu toate acestea, termenul impus de Marx nu poate fi respins deoarece prezintă sursa marilor progrese făcute cu putinţă de capitalism. II. Socialismul

Pentru a-şi face cât mai inţelese teoriile, Ludwig von Mises prezintă în cel de-al doilea capitol diferenţele dintre capitalism şi socialism, arătând că primul este mediul ideal in care o economie se poate dezvolta. Prin libertate economică se înţelege faptul că individul este în măsură să aleagă felul în care doreşte să se integreze în ansamblul societăţii. Graţie libertăţii economice,omul este eliberat de constrângerile naturale. Libertatea în societate înseamnă că un om depinde de ceilalţi în aceeaşi măsură în care ceilalţi depind de el. Într-un regim socialist, însă, lucrurile nu stau la fel :cariera îţi este stabilită prin decret guvernamental. Guvernul poate ordona persoanelor pe care nu le agrează, cărora nu doreşte să le permită să locuiască în anumite regiuni, să se mute în alte regiuni şi în alte locuri.

Karl Marx spunea în primul capitol al ‘ Manifestul comunist ’ că exista între clase un conflict ireconciliabil. El avea dreptate doar prin prisma faptului ca, în acele timpuri, conflictul dintre clase era ireconciliabil pentru că cei dintr-o anumită clasă socială nu puteau adera la alta.

III. Intervenţionalismul

În capitolul care face rfereire la intervenţionalism, marele economist Ludwig von Mises critică atitudinea guvernului care intervine îşi depăşeşte atribuţiile. Un exemplu foarte popular analizat de Mises este controlul preţurilor de către guvern(ex : controlul chiriilor, controlul preţurilor bunurilor vitale). Ambele situaţii prezentate în continuare au cunoscut inflatia, unde preturile au crescut şi guvernul a impus controlul acestora. Guvernul recurge la controlul preţurilor după ce au inflaţionat cantitatea de bani oferită şi populaţia a început să se plângă de preţurile în creştere rezultate.