Recenzie - cu fața spre secolul 21 - Saburo Okita

Introducere.

Născut în Manciuria şi adoptat de Japonia, Saburo Okita a fost unul din principalii piloni de restructurare şi dezvoltare postbelică a economiei Japoniei.

Economist şi oficial al Guvernului Japoniei, a ocupat posturi importante în Agenţia de Planificare Economică, începând cu 1937 , participând la alcătuirea principalului plan postbelic de dezvoltare economică în timpul administraţiei Ikeda.

Cartea este structurată pe 10 capitole, fiecare dintre ele prezentând evoluţia economiei japoneze şi factorii de care a depins aceasta, precum şi relaţiile politice dintre Japonia şi Statele Unite ale Americii, precum şi dintre Japonia şi celelalte ţări din Asia de Sud-Est(Thailanda, Taiwan). În ordinea din carte, aceste capitole sunt:

1. Rolul economistului în guvern;

2. Japonia şi Statele Unite; reflecţii asupra relaţiilor dintre ele.

3. Se schimbă Japonia, se schimbă;

4. Factorul uman în procesul dezvoltării;

5. Probleme majore în economia Pacificului;

6. Populaţia şi dezvoltarea;

7. Forţa paşnică a Japoniei;

8. Japonia şi dezvoltarea lumii a treia;

9. Ameninţările irită Tōkyō;

10. Ecologie şi resurse. Protecţia muncii şi dezvoltarea economică;

La sfârşitul cărţii sunt prezentate 3 anexe, în care autorul îşi exprimă părerea în legătură cu deschidere Japoniei către Occident, precum şi necesitatea practicării unei industrii intensive din care să rezulte un grad minim de poluare.

11. Învăţământul tehnic superior pentru secolul XXI;

12. Cooperarea în zona Pacificului : trecut, prezent şi viitor;

13. Tranziţia la economia de piaţă.

Capitolul 1. Rolul economistului în guvern

Acest prim capitol este structurat pe patru părţi; prima parte oferă o lămurire pentru cititor a statutului economistului în guvern, a rolului acestuia în guvernul Japoniei, precum şi a implicării lui în domeniul politic. A doua parte prezintă o scurtă istorie a rolului jucat de economişti în economia japoneză postbelică. A treia parte urmează linia schimbărilor în economia Japoniei, a planurilor de dezvoltare şi planificare ale economiei. A patra, şi ultima parte, prezintă rolul jucat de economişti în elaborarea planurilor de dezvoltare economică, iar în finalul acestei părţi, autorul oferă o scurtă prezentare a actualului plan economic al Japoniei.

În Japonia, mare parte din personalul ce lucrează în ministere au studii superioare în economie, fiind angajaţi de cele „trei ministere economice ale Japoniei” : Agenţia de Planificare Economică(EPA), Ministerul de Finanţe(MOF) şi Ministerul Comerţului Internaţional şi al Industriei(MITI).

Spre deosebire de economiştii ţărilor occidentale, cei din Japonia se deosebesc prin mai multe aspecte definitorii.

Prima deosebire constă în faptul că economiştii angajaţi de ministere au doar studii preuniversitare, iar cei care îşi aleg să-şi continue studiile, pot alege la finalul acestora doar o carieră pe plan academic sau universitar.

Un alt aspect ce-i caracterizează pe economiştii japonezi, este acela că odată ce au fost angajaţi în cadrul unui minister, ei vor lucra în acelaşi minister până la sfârşitul carierei lor. Acelaşi lucru se aplică şi celor care au ales să urmeze o cariere academică, lor fiindu-le interzis să renunţe la slujba lor şi să intre apoi în slujba guvernului.

O ultimă deosebire este aceea că funcţionarul guvernamental japonez va fi rotat o dată la trei ani, în urma unui curs de reciclare, în cadrul aceluiaşi minister.

O altă definiţie a economiştilor guvernamentali este aceea conform căreia ei sunt funcţionari care de-a lungul multor ani s-au specializat pe un anumit domeniu economic. Ei fac parte în special din EPA, având aproximativ aceeaşi funcţie ca şi profesorii universitari(„adesea publică studii şi cărţi, ţin conferinţe pe teme economice”). Însă, spre deosebire de cei din urmă, economiştii guvernamentali diferă prin următoarele aspecte :

- Este direct implicat în economia naţională.

- Este familiarizat cu aspectele practice ale anumitor probleme economice, spre deosebire de economistul universitar, care se va baza în mare parte pe aspectele teoretice ale aceleiaşi probleme.

- Are acces la datele statistice al guvernului japonez.

- Este sprijinit de organizaţii guvernamentale pentru a-şi aplica propria politică bazată pe analiză economică.

Economistul guvernamental are un rol important în proiectarea şi aplicarea diverselor politici economice, acest fapt fiind mult mai evident în cadrul EPA.

Funcţiile Agenţiei de Planificare Economică sunt :

- Coordonarea politicii economice naţională.

- Întocmirea planurilor economice pe termen lung.

- Publicarea anuală a revistei agenţiei, numită „Cartea Albă Economică”, considerată cel mai autorizat raport al stării economiei Japoniei.

- Redactarea şi publicarea statisticilor privind venitul naţional.

- Stabilirea de relaţii privind deciziile politicii economice interministeriale(protecţia consumatorului, stabilirea preţurilor).

Caracteristicile economistului guvernamental :

1. trebuie să aibă intuiţie.

2. trebuie să aibă o putere de înţelegere a lucrurilor în ansamblul lor.

3. trebuie să fie obiectiv.

4. trebuie să fie imparţiali şi neutru faţă de orice interes special.

Istoric. Până la al doilea război mondial, termenul de economist nu era bine conturat în politica japoneză, însă odată cu sfârşitul războiului, necesitatea reconstituirii economiei Japoniei, a solicitat implicarea economiştilor. Un prim lucru ce a stimulat apariţia economistului guvernamental a fost prima Carte Albă Economică, scrisă sub îndrumarea lui Shigeto Tsuru, întrucât a apreciat corect starea economiei japoneze postbelice. Un al doilea lucru ce a condus la apariţia economiştilor a fost necesitatea planificării economiei(primul cincinal apare în timpul administraţiei Hatoyama).

Rolul economistului guvernamental a crescut în cadrul economiei Japoniei o dată cu trecerea de la economia în recuperare după al doilea război mondial, la o dezvoltare rapidă. La baza dezvoltării rapide, a stat Planul naţional de venit dublu din 1960, în timpul administraţiei Ikeda, ce a condus economia Japoniei către modernizarea industriei, întărirea capitalului social, mărirea cantităţii de bunuri exportate, stabilitate socială(Balanţa externă a crescut de la 1.8 în timpul administraţiei Kishi la 23.5 în timpul administraţiei Ikeda). Economiştii au avut un rol important în crearea Planului naţional de venit dublu, prin intermediul analizei statistice asupra venitului naţional şi asupra raportului producţie-consum