Recenzie - Lexus și măslinul de Thomas Friedman

Globalizarea este noul sistem internaţional care a înlocuit sistemul Războiului Rece după prăbuşirea zidului Berlinului. Este de fapt lumea globală de astăzi în care toţi suntem conectaţi (fie că vrem sau nu), economiile sunt conectate şi culturile sunt conectate în acest sistem. Iar această conectare a noastră este ajustată tot mai mult de dezvoltarea frenetică a tehnologiei, a inernetului şi a disponibilităţii tehnologiei. Iar singura şansă de a avea dezoltare economică şi de a duce o viaţă mai bună este de a te conecta cât mai repede şi cât mai eficient. În această carte, Friedman dezbate globalizarea şi conflictul care aceasta l-a creat între nevoia de avea o cultură şi identitate proprie (măslin) şi necesitatea de a te conecta la globalizare (Lexus), totodată riscând pierderea identităţii proprii.

Friedman îşi începe cartea cu o scenă de deschidere în care afirmă ca lumea are 10 ani, aducând ca argumente diferite evenimente economice, sociale, politice ce au afectat lumea, la început locale, dar care mai târziu au avut un impact global.

„Lumea s-a născut in 1989, odată cu căderea Zidului Berlinului, şi tot atunci s-a născut şi cea mai nouă economie globală.” (Merrill Lynch). Autorul susţine că această lume nouă este de fapt o nouă eră a globalizării similară cu cea care a avut loc în perioada dintre mijlocul secolului XIX si sfârşitul anilor 1920. Friedman, lucrând ca editorialist pe probleme de politică externă la ziarul „New York Times” încă din 1995, nu avea încă la dispoziţie un superstory, la fel ca predecesorii săi, in jurul căruia să-şi formuleze opiniile. Dar, mai târziu, a realizat că acel superstory era globalizarea, noul sistem internaţional. Globalizarea înseamnă extinderea capitalismului de piaţă liberă, iar din punct de vedere cultural îseamnă extinderea americanizării globului. Cel mai important aspect, însă, globalizarea are propria structură de putere, diferită şi cu mult mai complexă decât cea a Războiului Rece. Sistemul globalizării este construit pe trei echilibre de forţă care se intersectează şi se influenţează reciproc: echilibrul tradiţional dintre statele naţionale, echilibrul dintre statele şi pieţele globale şi echilibrul dintre indivizi şi statele naţionale.

Toate aceste lucruri , spune autorul, fac ca sistemul globalizării să fie foarte greu de înţeles şi greu de a te adapta la el. Pentru a se adapta noului sistem şi a-l înţelege, Friedman a trebuit să se instruiască pe sine însuşi şi să înceapă a privi lucrurile din alte perspective. Informaţiile din atâtea perspective trebuiesc arbitrate, selectate pentru a realiza un tablou al lumii. Acele alte perscpective sunt : politică, cultură, comerţ şi finanţe, securitate naţională, tehnologie şi mediul înconjurător. Acei oameni care reuşesc să privească lucrurile global din toate aceste perspective sunt cei care deţin informaţia.

În acest mediu al globalizării în care s-ar părea că totul este uniform, lucrurile nu stau aşa. Problemele lumii pot fi explicate ca interacţiunea dintre nou, modern şi ultra-avansat şi ceea ce este vechi ca măslinii de pe malurile Iordanului. Autorul face o paralelă cu diferenţa dintre un Lexus (maşină ultraperformantă construită într-o fabrică high-tech, ce reprezintă dezvoltarea) şi măslin (reprezintă sentimentul naţional de apartenenţă). Această luptă dintre un Lexus şi măslin o putem vedea pe tot globul. Pentru ca o societate să se dezvolte trebuie să găseasca un echilibru între sentimentul naţional si dezvoltare.

„Zidurile” care s-au prăbuşit în întreaga lume au dus la dispariţia diferenţelor dintre diferitele zone ale lumii. „Zidurile” au fost dărâmate de trei schimbări : schimbări în modul în care comunicăm, în care investim şi în modul în care percepem lumea.

Schimbarea în modul in care comunicarea s-a realizat prin democratizarea tehnologiei (care a dus globalizarea producţiei). Schimbări în modul în care investim s-au produs prin democratizarea finanţelor. Schimbarea în modul în care percepem lumea s-a realizat prin democratizarea informaţiei (prin dezvoltare televiziunii şi prin apariţia internetului).

Unii ar spune că acesta schimbări au loc doar în ţările dezvoltate dar de fapt globalizarea este actuală, în sensul că ţările dezvoltate doar au luat-o puţin înaintea altora; globalizarea este globală în sensul că oricine simte – direct sau indirect – presiunile, constrângerile şi oportunităţile de a se adapta la democratizarea tehnologiilor, finanţelor şi informaţiilor. Dar nu fiecare ţară se simte cuprinsă in sistemul globalizării şi totuşi fiecare ţară este afectată sau modelată de globalizare.

Toate ţările şi sistemele care nu se adaptează sistemului globalizării suferă, in definiţie proprie a autorului, de sindromul imunodeficienţei microcipurilor (SIDM; incapacitatea de a reacţiona la democratizarea tehnologiei, a finanţelor si a informatozării). Singurul remediu este, in opinia autorului, democratizarea luării deciziilor şi a fluxurilor informaţionale. Evoluţia acestei „boli” îincepe înainte de apariţia computerului personal în perioada de după al doilea război mondial. A doua etapă a acestei evoluţii a avut loc în anii 1980 odată cu revoluţia informaţională. Ultima etapă a acestui proces al globalizării este era în care ne aflăm acum, în care democratizarea luării deciziilor şi descentralizarea puterii şi informaţiei este absolut necesară pentru a nu contracta SIDM; adică răspunderea este transferată de sus în jos. O altă măsură de supravieţuire este folosirea Internetului în derularea afacerilor.