Reforma agrară de la 1921

Primul război mondial şi ocupaţia germană au provocat României imense pagube umane şi materiale. Ţara a pierdut aproximativ 1 milion de oameni, căzuţi victime acţiunilor militare şi bolilor, aceste pierderi constituind o reducere cu peste 1/5 din populaţia activă a ţării.

Activităţile economiei erau în stare de ruină şi dezorganizare. În agricultură, de exemplu, stocul de cereale era epuizat la încheierea primului război mondial, iar şeptelul scăzuse la 50% din nivelul antebelic. România nu mai exporta nici un produs, ci doar a importat cereale şi alte produse alimentare necesare hranei populaţiei.

Industria era şi ea într-o situaţie destul de dificilă. Ea avusese de suferit de pe urma distrugerilor provocate de război. Producţia industrială era sub 50% din nivelul antebelic. Jaful german asupra utilajelor, instalaţiilor şi produselor, transferarea unor întreprinderi în Moldova şi chiar în Rusia din cauza greutăţilor de aprovizionare cu materii prime sunt câteva dintre cauzele procesului de scădere a producţiei.

În timpul războiului procesul inflaţionist a luat proporţii uriaşe,moneda ţării noastre devalorizându-se la sfârşitul acestuia de aproape 40 de ori faţă de nivelul anului 1916. S-a produs un adevărat haos valutar şi financiar care a agravat şi mai mult starea economică a ţării, precum şi sărăcia populaţiei.

În ceea ce priveşte procesul de refacere economică a ţării noastre, acesta a avut o desfăşurare dificilă, neuniformă, contradictorie, urmare a pierderilor suferite. În ansamblu el s-a desfăşurat lent până la finele anului 1921, accelerându-se în anii 1922-1923.

În domeniul industrial refacerea a avut loc într-un ritm mai rapid în ramurile industriei uşoare şi alimentare cât şi în cea extractivă. În schimb, în ramurile prelucrătoare din industria siderurgică, constructoare de maşini, refacerea a întârziat ca urmare a resurselor financiare insuficiente.

In primii ani dupa intaiul razboi mondial,problema economica dominanta era cea a refacerii si punerii in functiune a activitatilor economice pe intreg teritoriul tarii. In mod firesc, preocuparile in acest sens au avut in vedere si perspectivele dezvoltarii economiei, pornindu-se de la ponderea pe care o aveau diferitele sectoare ale ei si posibilitatile de dezvoltare a lor.,

Comertul interior si exterior a fost si el puternic afectat de razboi, refacerea durand pana in 1922. Reforma comertului si evolutia sa au fost in stransa legatura cu fenomenele si procesele din industrie, agricultura si finante.

Problematica refacerii si dezvoltarii ulterioare a agriculturii se impletea starns cu necesitatea restructurarii proprietatii funciare, afirmata inca in anii premergatori primului razboi mondial.

Reforma agrara. Inca in 1913, in perioada Campaniei din Bulgaria, in ziarul liberal”Viitorul” este lansata si sustinuta cu insistenta ideea necesitatii si oportunitatii infaptuiriiunei noi reforme agrare. In anii primului razboi mondial, in iulie 1917, in timpul retragerii de la Iasi,Parlamentul adopta modificarea Constitutiei si inscrie in ea reforma agrara si electorala.

Este prevazuta astfel expropierea, pentru “ cauza de utilitate nationala”, a 2 milioane de hectare, cu despagubire in renta de stat. Expropierea urma a se face din proprietatea mosiereasca, domeniile statului si cele ale coroanei, precum si din proprietatea institutiilor publice, a cetatenilor straini si a absenteistilor.

Proiectul de modificare a Constitutiei, aprobat de Parlament la 17 iulie, este sanctionat de rege la 19 iulie 1917. Expropierea, inceputa pe baza decretelor-legi din 1918-1919 si definitivata prin legile de reforma agrara adoptate in iulie 1921, a insumat 6.008.098 ha, adica 66% din propietatea mosiereasca, destinate impropietaririi taranilor. Astfel, procesul de legiferare a reformei agrare se incheie dupa patru ani, prin adoptarea in forma definitiva a Legii pentru reforma agrara di Vechiul Regat, la 17 iulie 1921, a Legii pentru reforma agrara din Transilvania, la 30 iulie 1921 si a Legii pentru reforma agrara din Bucovina, la 30 iulie 1921. Anterior, la 6 martie 1920, fusese adoptata Legea pentru reforma agrara din Basarabia.

Desi au fost adoptate legi distincte pentru Vechiul Regat si pentru fiecare provincie istorica romaneasca luandu-se in considerare o serie de particularitati ce decurgeau din specificul fiecareia, legile respective aveau, in esenta, un caracter unitar, asigurand redistribuirea unei mari parti a marii proprietati funciare in favoarea celor care nu aveau sau aveau pamant sufficient pentru munca si intretinerea familiilor lor.

Criteriile de impropietarire au fost participarea la razboisi suprafata de pamant avuta de tarani inainte de acesta. Astfel , legiuitorul dispune urmatoarea ordine de precadere a impropietaririi :

• mobilizatii din razboiul 1916-1918;

• mobilizatii din campania din 1913;

• vaduvele de razboi care aveau copii;

• agricultorii lipsiti de pamant;

• agricultorii cu proprietati mai mici de 5 hectare;

• orfanii de razboi;