Resursele naturale din perspectivă econamică

1.Introducere

Explozia demografică ce a caracterizat dezvoltarea societăţii umane în secolul al XX-lea nu trebuie considerată singurul factor responsabil pentru toate problemele economice care au accentuat decalajul dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Creşterea numerică a populaţiei impune un efort economic important în rezolvarea unor cerinţe umane pe care “Declaraţia universală a drepturilor omului” adoptată de O.N.U., în 10 decembrie 1948 le consfinţeşte sub deviza “ o viaţă decentă pentru fiecare locuitor al Terrei”. Fiecare om este un consumator dar şi un producător de bunuri materiale, în condiţiile integrării sale în structurile economice ale societăţii.

Prosperitatea lumii noastre inseamna: acces la resursele de baza pentru o viata decenta (hrana, adapost, imbracaminte); sănătate bună; relații sociale; siguranță; libertate de acțiune.

Natura ne ofera: servicii de aprovizionare (alimente, apa, lemn si fibre); servicii de reglare (impact asupra climei, controlului inundatiilor, bolilor, deseurilor si a calitatii apei); servicii culturale (beneficiile recreationale, estetice si spirituale); servicii de suport (formarea solului).

Prin aceasta clasificare, se demonstreaza dependenta oamenilor fata de mediu. Secolul 21 este Secolul Naturii. Invatam din mers, pe cai dificile, ca nu suntem separati de natura, iar problemele din societate sunt interdependente de cele din natură.

Indiferent de cat de in siguranta credem ca ne aflam in fata daunelor provocate mediului, noi, oamenii suntem dependenti de serviciile ecosistemelor, intrucat ele influenteaza fiecare aspect al bunastarii noastre, inclusiv supravietuirea.

2.Date generale

Resursele naturale reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile, a pădurilor și apelor de care dispune o anumită țară.

Resursele naturale sunt substanțe care apar în mod natural dar care sunt considerate valoroase în forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă naturală atunci când activitățile primare asociate cu aceasta sunt extragerea și purificarea, ele fiind opuse creației. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul și silvicultura sunt în general considerate industrii ale resurselor naturale, în timp ce agricultura nu. Acest termen a fost introdus unei audiențe largi de către E.F. Schumacher în cartea Small Is Beautiful din anul 1970.

Prin resurse naturale se inteleg acele elemente materiale, existente in mediu care pot fi utilizate de un sistem biologic. Ele sunt: geochimice, energetice, genetice si alimentare. Notiunea de resursa naturala include elementele chimice, energia existenta pe Pamant cat si o parte din informatia stocata sub forma de programe genetice privind utilizarea primelor 2 tipuri de resurse. Resursele geochimice sunt regenerabile, masa si compozitia planetei fiind constante, principala resursa de energie, cea solara este inepuizabila la scara existentei biosferei. Omul utilizeaza resursele naturale intr-un mod specific, nu numai pentru satisfacerea nevoilor biologice dar si pentru crearea mijloacelor de transformare a mediului, de satisfacere a cerintelor create de dezvoltarea sa sociala.

Evolutia biosferei se coreleaza cu o permanenta diversificare a informatiei genetice care a avut ca urmare transformarea in resurse a unui numar din ce in ce mai crescut de substante si forme de energie.Omul a extins modul de utilizare a resurselor naturale si le-a completat substantial pe parcursul istoriei: piatra, bronzul, fierul, aluminiul. Resursele energetice din mediu au tendinta, conform principiului al doilea al termodinamicii, sa se repartizeze uniform, ceea ce la nivel planeta echivaleaza cu pierderea ei partiala in spatiul cosmic si imposibilitatea de reutilizare. Resursele de energie nu se pot reutiliza, fiind nevoie de o aprovizionare care se realizeaza de la Soare, prin intermediul energiei radiative a acestuia. Oxigenul atmosferic, apa, radiatia solara, dintr-un biotop sunt tot resurse naturale, dar concentratia lor per ansamblu, nu mai este ca acum 6000 de ani. Exista si resurse pe care organismele biosferei nu le pot utiliza direct, fiind utilizate pe baza unor cunostinte dobandite in viata sociala si numai dupa o prelucrare prealabila. Sunt resurse care includ pe parcurs o mare cantitate de munca umana, cum este cazul combustibililor fosili, a metalelor si a altora. Oxigenul din aer este o resursa indispensabila pentru organismele aerobionte, dar gasindu-se din abundenta in atmosfera nu este socotit ca resursa economica decat atunci cand este imbuteliat si utilizat in diverse activitati medicale sau tehnice. In mod asemanator, apa nu constitue o resursa economica in conditii de abundenta, dar ea se transforma repede intr-o astfel de resursa in conditii de insuficienta, cand trebuie adusa de la distanta, sau stocata prin amenajari speciale si furnizata contra cost.

Ecologia se afla la inceputul unor generalizari de amploare privind functiile pe care genofondul speciilor il joaca in reteaua complicata de interactiuni din care este formata biosfera.Genofondul speciilor si respectiv a tuturor populatiilor biologice existente pe glob alcatuiesc genofondul biosferei, genofondul mondial sau patrimoniul genetic mondial. El se imparte in patrimoniu genetic spontan, agricol, microbiologic. Resursele alimentare au un continut mai larg. Resursele alimentare se diversifica in raport cu particularitatile speciilor si locul pe care ele il ocupa in ecosistemele biosferei. Exista 2 categorii de resurse alimentare: resurse minerale, care care furnizeaza organismelor atomii necesari edificarii propii si resurselor organice, ce contin pe langa acesti atomi si energie stocata sub forma de legaturi chimice.

Conceptul de resurse naturale are o semnificatie profunda, incluzand toate elementele naturale indispensabile vietii omului si dezvoltarii economice. Conservarea lor, in beneficiul urmasilor nu este posibila prin adoptarea unui program de incetinire a progresului tehnic, ci prin orientarea acestuia, spre perfectionarea activitatii legate de gestionarea resurselor. Gestionarea lor are un caracter global si national, sistemul economic mondial reprezentand cadrul real al utilizarii acestor resurse. Sa nu uitam de caracterul etic al gestionarii resurselor mondiale prin instaurarea unei ordini economice mondiale care sa asigure conditii de viata decente pentru toti membrii comunitatii internationale.