Scurt istoric al contabilității

PERIODIZARI

ÎN EVOLUTIA CONTABILITATII

Contabilitatea este o stiinta constituita,deoarece opereaza cu un vocabular specific, dispune de o metoda proprie, de principii si legitati proprii care guverneaza grupul de fapte si fenomene investigate.Ea are evident si o istorie cuprinsa între primele register de conturi descoperite în sanctuarul ziguratului antic si modelele contabile de mare suplete, construite în zilele noastre.

În evolutia contabilitatii se pot distinge cinci perioade:

I- primele începuturi ale însemnarilor contabile pâna la anul 1202;

II- anii 1202-1494;

III- anii 1494-sfârsitul anului 1600;

IV- anii 1600-1795;

V- 1795-pâna în present.

O incursiune în istoria contabilitatii semnifica un authentic act de cultura, dar în acelasi timp, un demers deosebit de complex. Privind retrospectiv la istoria omenirii, la epoci si civilizatii disparute deja, ne uimeste similaritatea unor idei si solutii, pe care numai orgoliul si lipsa de informare ne pot îndemna sa le consideram descoperiri ale lumii moderne. Realizari de exceptionala valoare practica si stiintifica, rezistând timpului pâna în present, constituie mesajele pe care aceste civilizatii disparute îl trimit ca un ecou zilelor noastre. În antichitate, grecii, persii si incasii tineau socotelile cu ajutorul unor sfori înnodate, de diferite culori. Ansamblul acestora constituia veritabile register de evidenta. Pastorii si-au numarat turmele gravând linii verticale pe bucati de lemn. Brutarii din Franta foloseau aceasta metoda pentru a numara pâinea vânduta pe datorie. În Mesopotamia se utilizau, acum cinci mii de ani, tablitele de argila imeda pentru a consemna prin gravare operatiile care au avut loc.

La Susa a fost descoperit codul regelui Hammurapi. Din textele codului reiese faptul ca asiro-caldeeni foloseau tablitele de argila pentru inventarierea depozitelor. Aceste tablite erau apoi uscate si pastrate ca documente justificative. Ei cunosteau notiunea de active si pasiv. De asemenea, ei aveau cunostinte si de tehnica calcularii dobânzilor pentru sumele împrumutate si înscrise în conturi, ca si la înregistrarea dobânzilor. Din examinarea acestor tablite, s-a constata ca, din vremuri îndepartate, conturile folosite cuprindeau informatii referitoare la:categoriile de obiecte vândute, numele partilor participante, cantitatile si totalul vânzarilor. În afara tablitelor de lut,grecii si romanii foloseau tablite cerate si tablite de marmura.

Scribii din Egiptul faraonilor tineau socotelile pe papirus. Cu timpul, locul frunzelor de papirus a fost luat de pergament si apoi de hârtie. Evolutia contabilitatii este legata de evolutia schimburilor comerciale. De la simple însemnari s-a trecut la contabilitatea memoriala, contabilitatea în partida simpla si contabilitatea în partida dubla. Cea mai veche contabilitate memoriala a fost tinuta de bancherii din Florenta, înca la anul 1211, când se foloseau termenii de “dare” si de “avere”, deveniti mai târziu “debit” si “credit”

Renumitul autor englez Brown, sublinia într-un tratat de” Istorie a contabilitatii si contabililor” ca cel care “manifesta dorinta sa devina maestru într-o arta, trebuie sa studieze mai întâi istoria. Fara fundament istoric constintele noastre sunt precare iar judecata fenomenelor din present este incompleta si lipsita de maturitate.”