Sistemul de Impozite și Taxe în Japonia

Impozitul pe venit a fost instituit în Japonia în anul 1887, cu doi ani înainte de promulgarea Constituţiei imperiale din 1889. În perioada în care Japonia trecea printr-un proces de industrializare intensivă, vechile impozite, în special impozitul pe pământ şi cel pe băuturi nu mai făceau faţă nevoilor financiare crescânde ale statului. Acest lucru a determinat instituirea impozitului pe venit în cote progresive de la 1% la 3% cu pasul de creştere de 0,5%. Iniţial, câştigurile de capital nu erau incluse în sfera de aplicare a impozitului, iar întreprinderile nu erau impozitate. De-a lungul timpului au avut loc o serie de adaptări şi modernizări ale sistemului, ce-a determinat conturarea sistemului actual de impunere a veniturilor persoanelor fizice.

În prezent, în Japonia, ca forme ale impozitării veniturilor personale, există impozitul pe venit stabilit în mod unitar la nivel naţional (income tax), dar şi un impozit local, denumit într-o traducere aproximativă impozit pe locuitor (inhabitant tax).

Subiectul impozitului este considerat orice rezident permanent sau nepermanent, precum şi orice nerezident ce realizează venituri ce intră în sfera de cuprindere a impozitului. Soţul/soţia este considerat drept subiect distinct, neexistând posibilitatea impozitării la nivel de cămin fiscal (joint taxation).

Obiectul impozitului este reprezentat de veniturile realizate atât în ţară, cât şi în străinătate de către rezidenţii permanenţi, de veniturile realizate în Japonia şi de cele realizate în străinătate, dar plătite în Japonia în cazul rezidenţilor nepermanenţi, şi respectiv doar de veniturile realizate în Japonia în cazul nerezidenţilor.

Sunt considerate venituri impozabile:

venituri din activităţi dependente (employment income); salarii, bonusuri, prime;

venituri din activităţi independente (business income);

venituri din dobânzi (interest income);

venituri din dividende (dividend income);

venituri din proprietăţi imobiliare (real estate income); (chirii, rente, etc.);

venituri din câştiguri de capital (capital gains);

venituri ocazionale (occasional income); (câştiguri la loterie, premii, sume din despăgubiri de asigurări etc)

venituri din activităţi forestiere (timber income);

venituri din pensii (retirement income);

diverse alte venituri (miscellaneous income). (drepturi de autor, anuităţi primite din asigurări, etc.)

O parte din venituri sunt cumulate şi ulterior supuse cotei de impozitare. Acestea sunt considerate venituri curente şi cuprind: venituri activităţi dependente, venituri din activităţi independente, venituri din dobânzi, venituri din dividende, venituri din proprietăţi imobiliare, venituri ocazionale şi diverse alte venituri, precum şi veniturile din câştigurile de capital, altele decât cele provenind din active financiare şi imobiliare. Veniurile din câştigurile de capital aferente activelor financiare şi celor imobiliare sunt impozitate la cote distincte. Veniturile din pensii şi cele din activităţi forestiere sunt impozitate progresiv, distinct de celelalte venituri menţionate. Anumite venituri din dividende şi din dobânzi sunt impozitate final, prin reţinere la sursă. În concluzie, în Japonia întâlnim atât un sistem de impozitare globală (aggregate assesment taxation), cât şi un sistem de impozitare separată, pe surse de venit (separate assesment taxation).

Sunt considerate venituri neimpozabile:

pensiile de urmaş;

câştigurile de capital din vânzarea unor active strict necesare traiului (mobilă, bunuri casnice, etc);

veniturile din poliţe de asigurare de accidente pentru persoanele afectate fizic sau mental.