Sistemul și Reformele Fiscale

Notiunea de „sistem fiscal”

O definitie pertinenta a sistemului fiscal o da Carmen Corduneanu care considera ca ’’sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o multime de elemente (materie impozabila, cote, subiecti fiscali), intre care se manifesta relatii care apar ca urmare a proiectarii, legiferarii, asezarii si perceperii impozitelor si care sunt gestionate conform legislatiei fiscale, in scopul realizarii obiectivelor sistemului’’.

Consider ca sistemul fiscal este un produs creat de-a lungul timpului de catre om,de catre istoria civilizatiei umane pentru a raspunde unor nevoi financiare,economice si sociale iar in ultimul timp din pacate,unor nevoi politice.

In ultimul timp sistemul fiscal este si un instrument al clasei politice aflate la putere.

Reformele sistemului fiscal dupa 1990 in Romania

Inainte de anul 1989 in Romania nu a existat un sistem fiscal bine determinat, bugetul statului fiind alimentat in cea mai mare parte din profiturile intreprinderilor socialiste si din impozitul pe salarii. Din acest motiv, odata cu schimbarea sistemului economic si fiscal, reforma fiscala a aparut ca o necesitate de prim ordin, in cadrul realizarii reformei economice.

In tara noastra nu exista inca, din pacate, un adevarat respect pentru lege si pentru proprietate din partea tuturor cetatenilor, cum nu exista pana acum nici o educatie fiscala adecvata contribuabililor. Multi dintre contribuabili nu cunosc faptul ca, de sumele provenite din impozitele si taxele platite beneficiaza tot dansii prin accesul la invatamant, cultura, aparare, protectie sociala. Aceasta este o problema majora cu care se confrunta tarile din fostul lagar comunist si care se poate rezolva numai in timp, printr-o educatie sanatoasa a contribuabililor.

Experienta, acumulata in acesti nouasprezece ani, demonstreaza cat de necesara a fost reformarea fundamentala atat a sistemului in sine, cat si a administrarii impozitelor. Aceasta se poate realiza cu succes numai daca se asigura respectul pentru lege si pentru proprietatea fiecarui contribuabil.

In ultimii ani, reforma sistemului de impozite si taxe in diferite tari a avut ca scop, pe termen lung, stimularea economiilor, a comportamentelor pentru munca si, in final, a cresterii economice.

In mod obiectiv, sensul reformei impozitelor in fostele tari socialiste nu a fost similar celor derulate in tarile dezvoltate, dar nu va trebui sa urmeze acelasi sens din moment ce obiectivul reformelor este ca fortele pietei sa joace un rol mai mare in alocarea resurselor.

In Romania, reforma impozitelor a vizat, in fazele de inceput, ca in timp ce vechile structuri economice sunt demontate, un nou sistem de impozite sa fie dezvoltat pentru a asigura, in noile conditii venituri bugetare adecvate.

Avand in vedere ca, politica fiscala exercita puternice influente asupra comportamentului agentilor economici si al populatiei se considera ca, inaintarea in procesul de reforma si infaptuirea restructurarii economice necesita concentrarea atentiei factorilor de decizie in vederea remodelarii in continuare a sistemului fiscal, concomitent cu crearea cadrului institutional adecvat pentru aplicarea reglementarilor fiscale si urmarirea aplicarii acestora. In acest context, consideram ca se impune abordarea sistemica a politicii fiscale, prin corelarea si armonizarea sa cu celelalte masuri de politica economica, cu obiectivele programelor de reforma ce se cer infaptuite la nivel micro si macroeconomic si, implicit, prin conjugarea cerintelor de sporire a veniturilor bugetare si eliminare a deficitelor cu cele privind eficienta economica si sociala.

Dupa 1990, am asistat la o reforma a cadrului legislativ, prin care s-a cautat ca acesta sa fie adecvat si stimulativ pentru tranzitie.

In materie bugetara a fost elaborata legea nr 10/1991, privind finantele publice, completata pe parcursul anului 1996 (Legea nr 76/1996). Aceasta lege contine dispozitii privind eleaborarea proiectului bugetului de stat, aprobarea, executarea si incheierea exercitiului bugetar de catre Parlament.

Conform noii legi a finantelor, structura bugetului de stat al Romaniei cuprinde in prezent: bugetul administratiei centrale de stat, bugete locale si bugetul bugetul asigurarilor sociale de stat, noutatea - incepand cu 1990 - fiind procesul de autonomie locala a bugetelor locale, fata de cel al administratiei centrale de stat.

In randul perfectionarilor din cadrul legislativ, putem aminti complementar Legii finantelor urmatoarele prevederi legale fundamentale: Legea 15/1990 privind reorganizarea intreprinderilor de stat in regii autonome si societati comerciale, Legea 31/1990 privind organizarea si functionarea societatilor comerciale in forme moderne, modificata in anul 2006, Legea 58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale, Legea 82/1991 republicata in ianuarie 2000 privind organizarea si conducerea contabilitatii, Legea 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, cu modificarile ulterioare, Legile 33 si 34/1991 privind sistemul bancar, Legile 35/1991, 66/1992, 71/1994 privind regimul investitiilor straine, Legea 30/1991 privind organizarea Garzii Financiare, cu modificarile ulterioare care au continuat pana in anul 2008.

In materie financiar - fiscala transformarile au debutat cu Decretul - Lege nr. 54/1990 privind activitatile economice pe baza liberei initiative, fiind continuate prin Legea nr. 15/1990 si H.G.R. 1109/1990 prin care s-a dispus liberalizarea preturilor, introducerea noului sistem perfectionat al impozitului pe circulatia marfurilor (taxa pe valoarea adaugata: Ordonanta Guvernului 3/1992 de la 1 iulie 1993 si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 17 din 15 martie 2000). Au mai fost adoptate o serie de acte normative importante din care amintim:

o Legea nr.12/1991 - privind impozitul pe profit (abrogata prin O.G. 70/1994, neajunsurile acesteia fiind remediate prin Legea nr.73/1996, Legea nr.249/1999 si O.U.G.217/1999);

o Legea nr.32/1991 - privind impozitul pe salarii (modificata prin Legea nr.35/1993, modificata si completata de Legea nr.135/1995, apoi H.G. 594/1996, O.G. 62/1997 si O.G. nr.61/1998);

o Legea nr.54/1992 - privind impozitul pe sumele rezultate din vanzarea activelor socitatii cu capital de stat, lege ce a fost ulterior abrogata;

o Legea nr.69/1993 - privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura;

o Legea nr.15/1994 - privind amortizarea capitalului imobilizat in active corpoale si necorporale, republicata in luna mai 1999;

o Legea nr.27/1994 - privind impozitele si taxele locale (O.G.24/1995);

o Legea nr.32/1994 - privind sponsorizarea;

o Legea nr.35/1994 - privind impozitul pe spectacole;

o O.G. nr.26/1995 - privind impozitul pe dividende, modificata prin Legea nr.101/1995;

o Legea nr.82/1997 - privind regimul accizelor si altor taxe indirecte, ce abroga Legea nr.42/1993 si O.G. nr.27/ianuarie 2000 privind regimul produselor supuse accizelor;

o Legea nr.82/1997 - privind impunerea veniturilor reslizate de persoanele fizice;

o O.G. nr73/1999 privind impozitul pe venit.

Reglementarile legale, adoptate in primii ani de dupa revolutia din decembrie 1989, permit a se distinge cateva din caracteristicile noului sistem fiscal avute in vedere la realizarea reformei fiscale:

a) In primul rand, observam ca reforma fiscala ce s-a realizat in Romania in prima faza a avut in vedere, in general, conditile sociale si economice specifice etapei de dezvoltare. Astfel, sistemul fiscal a fost conceput pentru a corespunde cerintelor impuse de reforma sociala si economica aflata in derulare. Nu a fost posibil a se copia un sistem fiscal specific unor anumite state avansate, deoarece conditiile economice si sociale au fost esential diferite. In tarile avansate exista o economie de piata echilibrata, care s-a realizat dupa o perioada indelungata de dezvoltare si dupa numeroase zguduiri si alte evenimente pozitive si negative. Un exemplu in acest sens il constituie Uniunea Europeana, in cadrul careia se lucreaza intens, inca de la constituirea ei, pentru unificarea sistemelor fiscale nationale. Cu toate incercarile, s-a reusit doar o anumita armonizare fiscala in cazul impozitelor indirecte, piedica in calea alinierii sistemelor fiscale reprezentand-o conditiile diferite din cadrul tarilor membre.