Șomajul

CAPITOLUL I

NOŢIUNI TEORETICE

1. 1. DEFINIŢII. CARACTERISTICI

Înainte de a face o sinteză a definiţiilor date şomajului în literatura de specialitate, trebuie precizat că, la origine, noţiunea de şomaj era sinonimă cu aceea de “inactivitate”.

Cuvântul “şomaj” din limba română provine din cuvântul francez “chomage”. La rândul său, acesta derivă din latinescul “caumare”, fiind provenit de la cuvântul grec “cauma”, care înseamnă “căldură mare”, din cauza căreia înceta orice activitate.

ŞOMAJUL este o stare negativă a populaţiei active disponibile, care nu găseşte locuri de muncă, din cauza dereglării relaţiei dintre dezvoltarea economiei, ca sursă a cererii de muncă şi evoluţia populaţiei, ca sursă a ofertei de muncă. În condiţiile contemporane, şomajul este considerat ca un dezechilibru al pieţei muncii naţionale, adică dezechilibru între cerere globală de muncă şi oferta globală de muncă.

Şomerii sunt un grup de persoane, din cadrul populaţiei

active a unei ţări. Populaţia activă din punct de vedere economic include toate persoanele cu vârsta mai mare sau egală cu 15 ani, apte de muncă, şi care, într-o perioadă de referinţă specificată furnizează forţa de munca (utilizată sau nu) pentru producerea de bunuri sau servicii in cadrul economiei naţionale.

Mai general spus, populaţia activă cuprinde populaţia ocupată şi şomerii. Astfel, populaţia activă neocupată (sau şomerii) reprezintă acel segment din populaţie care sunt in căutarea unui loc de muncă, nedeţinând unul in prezent, dar fiind disponibile să înceapă lucrul in urmatoarele 15 zile. În categoria de şomeri sunt incluse şi următoarele categorii:

- persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă si urmează să înceapă lucrul la o data ulterioară perioadei de referinţă;

- persoanele care în mod normal fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi), dar care în perioada de referinţă au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul.

Conform BIM (Biroul Internaţional al Muncii), sunt consideraţi şomeri persoanele care cumulează următoarele condiţii:

- au depăşit vârsta de 15 ani;

- sunt apte de muncă;

- nu au loc de muncă (a încetat contractul sau a fost temporar intrerupt şi sunt in căutare de muncă remunerată);

- sunt fără ocupaţie, apte de muncă, nu au mai lucrat sau ultimul loc de muncă nu a fost remunerat;

- sunt disponibile imediat pentru o muncă salariată.

Cel mai adesea, fenomenul contemporan şomaj este abordat şi analizat ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivelul ei naţional: ca loc de întâlnire şi de confruntare între cererea globală şi oferta globală de muncă.

Piaţa contemporană a muncii se poate afla fie în situaţia de echilibru (ocupare deplină), fie în cea de dezechilibru, adică de subocupare şi supraocupare. Pentru a înţelege cele două forme ale dezechilibrului pe piaţa muncii trebuie clarificaţi termenii de ocupare deplină, şomaj voluntar şi şomaj involuntar.(despre acesti termeni vom vorbi in subcapitolul 1.4. ).

Sporirea sau diminuarea ocupării într-o ţară sau alta nu se identifică cu scăderea sau agravarea şomajului. Pentru a se realiza o imagine mai apropiată de adevăr, este necesar să se ia în consideraţie şi variaţiile nivelurilor activităţii populaţiei. Deci, noţiunea de şomaj trebuie să fie corelată cu indicatorii privind stocul şi fluxurile populaţiei active, ca şi cu repartiţia şi durata şomajului.

1.2. CARACTERIZAREA ŞOMAJULUI

Şomajul se caracterizează prin aspecte referitoare la: nivelul, intensitatea, durata şi structura acestuia.

a. Nivelul şomajului care se determină în funcţie de doi indicatori, şi anume: masa şomajului şi rata şomajului.

Masa şomajului constă din numărul persoanelor care, la un moment dat întrunesc condiţiile pentru a fi incluse în categoria şomerilor. Altfel spus, ea constă din populaţia activă disponibilă, respectiv din acea forţă de muncă nonocupată.