Șomajul

Somajul este o stare negative e a populatiei active disponibile, care nu gaseste locuri de munca din cauza dereglarii relatiei dintre dezvoltarea economiei, ca sursa a cererii de munca si evolutia populatiei, ca sursa a ofertei de munca. In conditiile contemporane, somajul este considerat ca un dezechilibru al pietei muncii nationale, adica dezechilibru intre cererea globala de munca si oferta globala de munca.

Somajul este analizat in literature de specialitate din diverse unghiuri, formulandu-se opinii ce constituie obiectul unor ample controverse. In timp au fost date diferite definitii pentru somaj, tinand cont de gradul cunoasterii stiintifice si de posibilitatile de masurare a lui. Desi exista aceasta diversitate in definirea conceptului de somaj, totusi se pot desprinde elemente commune care se regasesc, in proportie mai mare sau mai mica, in toate opiniile.

Pornind de la definitia somajului care este considerat un dezechilibru, acesta reflecta un excedent al ofertei fortei de munca fata de cererea de munca, avand niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade. El a inregistrat initial un character temporar, pentru ca in present sa fie permanent, fara sa excluda insa total si definitive existenta unei stari de ocupare nationala a fortei de munca.

Somerii sunt acele persoane din cadrul populatiei active disponibile, care doresc sa lucreze si cauta un loc de munca retribuit deoarece nu au un astfel de loc in mod curent. In randul somerilor se cuprind persoanele care si-au pierdut locul de munca pe care l-au avut, precum si noii ofertanti de forta de munca, ce nu gasesc unde sa se angajeze.

In diverse reglementari nationale sau interationale se utilizeaza si alte criterii pe baza carora se delimiteaza somajul ca: ajutorul de somaj, disponibilitatea de a incepe lucrul, gradul de protectie sociala etc.

Somerii in conformitate cu criteriile Biroului International al Muncii (B.I.M.), sunt persoanele de 15 ani si peste care in cursul perioadei de referinta indeplinesc simultan urmatoarele conditii.

1. nu au un loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtinerii unor venituri;

2. sunt in cautarea unui loc de munca, utilizand in ultimele 4 saptamani diferite metode pentru a-l gasi; inscrierea la agentia de ocupare si formare profesionala sau la agentii particulare de plasare, demersuri pentru a incepe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunturi si raspunsuri la anunturi, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate etc.;

3. sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele 15 zile, daca si-ar gasi iemdiat un loc de munca.

Sunt incluse, de asemenea:

1. persoanele fara loc de munca, disponibile sa lucreze, care asteapta sa fie rechemate la lucru sau care au gasit un loc de munca si urmeaza sa inceapa lucrul la o data ulterioara perioadei de referinta.

2. persoanele care in mod obisnuit fac parte din populatia inactiva (elevi, studenti, pensionari), dar care au declarat ca sunt in cautarea unui loc de munca si sunt disponibile sa inceapa lucrul.

Somerii inregistrati sunt persoanele care au declarat ca in perioada de referinta erau inscrise la agentiile de ocupare si formare profesionala, indifferent daca primeau sau nu ajutor de somaj, alocatie de sprijin sau alte forme de protectie sociala.

In termenii pietei muncii, somajul este un fenomen macroeconomic opus ocuparii, reprezentand un surplus relativ de populatie activa fata de aceea care poate fi angajata in conditii de rentabilitate, impuse de piata.

Pe piata muncii se pot intalnii: o situatie de echilibru, care reflecta o ocupare optima a fortei de munca si o situatie de dezechilibru, care reflecta un grad de subocupare sau de supraocupare a fortei de munca.

Somajul voluntar reprezinta persoanele care refuza salariul oferit sau se afla in imposibilitatea de a acceota acest salariu. Un asemenea somaj arata ca sunt si perosane care nu pot sa se angajeze intr-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor, determinat prin negocieri collective, genereaza diminuarea cererii de munca.

Somajul involuntar reprezinta persoanele neocupate care ar fi dispuse sa lucreze, acceptand chiar un salariu nominal mai mic decat salariul existent, sperand ca atunci cand cererea efectiva de munca se va mari, va creste si nivelul ocuparii.

Problema masurarii somajului . Masurarea somajului este o problema de estimare a proportiilor, structurii, intensitatii si duratei lui. In toate tarile cu economie cu piata concurentiala functioneaza institutii specializate si sunt aplicate modalitati specifice de inregistrare a somajului, sub multiplele sale caracteristici. Principalele caracteristici ale somajului, despre care se culeg informatii sistematice sunt:nivelul, marimea sau proportia la un moment dat;intensitatea sau taria de manifestare;durata medie;structura sau componenta..

Nivelul, marimea sau proportia somajului constituie un indicator statistic ce reflecta numarul persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor care sunt apte si doresc sa lucreze.

Masurarea nivelului se realizeaza prin calcularea unor indicatori specifici , pe baza unei metodologii proprii fiecarei tari. In Romania, masurarea somajului se asigura cu ajutorul Balantei fortei de munca sau al Anchetelor asupra fortei de munca. Se urmareste nivelul in corelatie cu populatia totala, cu populatia ocupata si cu forta de munca. In toate cazurile se acorda o atentie deosebita calcularii indicatorului “Populatia ocupata”.