Standardul internațional de audit ISA 700 R

1. Raportul auditorului cu privire la situaţiile financiare. (Standardul de audit 700 Raportul auditorului asupra situaţiilor finaciare)

Finalizarea unei misiuni de audit a situaţiilor financiare constă în elaborarea raportului de audit. Raportul de audit este documentul prin care auditorul comunică acţionarilor, administratorilor, altor utilizatori de informaţii, asupra modului în care au fost întocmite situaţiile financiare.

Raportul de audit trebuie să identifice situaţiile financiare care fac obiectul auditului, inclusiv data şi perioada acoperită de situaţiile financiare. De asemenea raportul de audit conţine o declaraţie asupra faptului că responsabilitatea întocmirii situaţiilor financiare revine conducerii entităţii auditate şi o declaraţie privind responsabilitatea auditorului care constă în exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare rezultată în urma auditului.

Normele de audit nu impun un standard de raport, dar trebuie respectate următoarele elemente în redactarea raportului de audit .

1.1 Elementele de bază ale raportului de audit .

Raportul de audit cuprinde următoarele elemente de bază:

1. titlul,

2. cui se adresează – destinatarul,

3. paragraful de deschidere sau introductiv,

4. paragraful referitor la aria de aplicabilitate,

5. paragraful referitor la opinie,

6. data raportulu,

7. adresa auditorului,

8. semnătura auditorului .

• TITLUL RAPORTULUI

Standardele impun ca raportul să fie intitulat şi în titlu să fie înscris termenul de independent. De exemplu „raportul auditorului independent”. Scopul respectării acestei condiţii este de a comunica utilizatorilor de situaţii financiare că auditul a fost nepărtinitor în toate aspectele.

• DESTINATARUL RAPORTULUI DE AUDIT

Raportul de audit trebuie să fie adresat în conformitate cu condiţiile prevăzute în angajament şi în reglementările locale. De regulă raportul este adresat fie acţionarilor, fie Consiliului de Administraţie al entităţii pentru care se efectuează auditul situaţiilor financiare.

Se practică şi adresarea către acţionari pentru a pune în evidenţă independenţa auditorilor.

• PARAGRAFUL INTRODUCTIV

Acest paragraf are trei funcţii. În primul rând face precizarea că s-a efectuat un audit, pentru a nu se confunda raportul de audit cu un raport de compilare sau de revizuire.

În al doilea rând se face o listă a situaţiilor financiare care au fost supuse auditului menţionându-se data întocmirii situaţiilor financiare.

În al treilea rând se afirmă că situaţiile financiare ţin de competenţa managerului, entităţii şi că responsabilitatea auditorului constă în exprimarea unei opinii despre aceste situaţii financiare în urma efectuării auditului.

Situaţiile financiare constituie declaraţii ale conducerii, ceea ce impune din partea conducerii efectuarea estimărilor, stabilirea şi aplicarea principiilor şi metodelor contabile, raţionamentelor contabile semnificative.

În raportul de audit cerinţele din acest paragraf se regăsesc astfel formulate: ” am auditat bilanţul societăţii XXX la data de 31.12.2005 precum şi contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul încheiat. Aceste situaţii financiare sunt responsabilitatea conducerii societăţii auditate. Responsabilitatea noastră constă în exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare pe baza auditului efectuat”.

• PARAGRAFUL REFERITOR LA ARIA DE APLICABILITATE

Raportul trebuie să prezinte aria de aplicabilitate a auditului, să includă o declaraţie asupra faptului că auditul a fost planificat şi desfăşurat pentru a se obţine o asigurare rezonabilă asupra situaţiilor financiare şi că acestea nu conţin erori semnificative.

În cadrul acestui paragraf se prezintă o descriere a acţiunilor întreprinse de auditor în cazul auditului efectuat şi se menţionează faptul că auditorul a aplicat standardele de audit şi afirmă că auditul este configurat astfel încât să se obţină o asigurare rezonabilă privind faptul că situaţiile financiare nu conţin prezentări eronate semnificative. Includerea acestui calificativ, sugerează faptul că auditorii răspund numai de descoperirea erorilor semnificative, nu şi de identificarea erorilor minore, care nu afectează deciziile investitorilor. Utilizarea formulei asigurare rezonabilă sugerează faptul că de la un audit nu se poate aştepta să se elimine complet probabilitatea existenţei unor prezentări eronate semnificative în situaţiile financiare. Un audit oferă un nivel înalt de asigurare, dar nu reprezintă o garanţie absolută. Acest paragraf afirmă că auditorul evaluează caracterul adecvat al respectivelor principii contabile şi estimări folosite de conducere, precum şi al informaţiilor prezentate în situaţiile financiare.